Cea de-a treia Evanghelie a fost scrisă de sfântul Luca, medic din Antiohia (Col 4
,14), singurul dintre evangheliºti de ori - gine păgână. Nu a fost martor ocular la ...
EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL LUCA
INTRODUCERE Autorul. Cea de-a treia Evanghelie a fost scrisã de sfântul Luca, medic din Antiohia (Col 4,14), singurul dintre evangheliºti de origine pãgânã. Nu a fost martor ocular la faptele pe care le relateazã. S-a nãscut în Antiohia Siriei ºi s-a convertit devreme la creºtinism, întrucât, în jurul anului 44, este deja discipolul sfântului Paul, cu care s-a întâlnit la Troas. Dupã moartea sfântului Paul, nu mai ºtim nimic despre el. Tradiþia ne spune cã ar fi rãmas necãsãtorit, cã ar fi predicat în Bitinia ºi cã ar fi murit la vârsta de 74 de ani, „plin de Duhul Sfânt”. Limba. Educat în ambient elenistic ºi cunoscând bine literatura contemporanã, sfântul Luca îºi scrie Evanghelia într-o greacã îngrijitã, dupã modelul istoricilor greci, dupã ce a consultat cu imparþialitate tot ce s-a scris înaintea lui (1,1-4), pentru a permite înþelegerea exactã a învãþãturii catehetice primare despre Isus. Deºi în privinþa datelor geografice ºi a obiceiurilor ebraice este imprecis, ºtie sã foloseascã cu precizie Vechiul Testament ºi se considerã moºtenitorul promisiunilor fãcute poporului lui Israel (1,47-55.68-79). Destinatarii. Dupã prolog, s-ar pãrea cã destinatarul acestei Evanghelii este o singurã persoanã, Teofil. Dar analiza internã ne aratã cã destinatarii sunt creºtini proveniþi din lumea pãgânã: ori de câte ori este posibil, autorul alege nume greceºti, evitându-le pe cele ebraice sau aramaice („învãþãtor” în loc de „rabbi”, „Craniu” în loc de „Golgota”); genealogia lui merge pânã la Adam ºi nu se opreºte la Abraham; evitã evocarea ritualului ebraic de purificare; citatele din Vechiul Testament sunt dupã LXX etc. Structura. Dupã ce relateazã naºterea ºi copilãria lui Isus (1–2), sfântul Luca urmeazã în linii mari structura geograficã a sfântului Marcu. Activitatea publicã a lui Isus începe în Galileea (3,1–9,50). Isus strãbate Palestina de la Cezareea lui Filip pânã la Ierusalim (9,51–19,27) ºi îºi continuã activitatea în Ierusalim (19,28–21,38), unde are loc pãtimirea, moartea ºi învierea lui (22–24). Locul. O tradiþie destul de veche, pe care o gãsim consemnatã de sfântul Irineu ºi preluatã de sfântul Ieronim ºi sfântul Grigore Nazianzenul, susþine cã sfântul Luca ar fi scris aceastã Evanghelie în Ahaia (sudul Greciei). Alþii propun ca loc al scrierii Evangheliei Antiohia Siriei, sau chiar Roma. Data. Dupã finalul Faptelor Apostolilor (28,30), s-ar pãrea cã Evanghelia dupã sfântul Luca a fost scrisã înainte de anul 63, deoarece sfântul Paul este prezentat ca fiind la Roma în prima detenþie. Dar argumentele interne ne permit datarea Evangheliei dupã anul 70
132 (descrierea detaliatã a distrugerii Ierusalimului, cf. 21,5 ºu), dar nu mai târziu de anul 90. Teologia. Sfântul Luca a fost numit „teologul” istoriei mântuirii, în care el distinge trei perioade: timpul promisiunilor care cuprinde Vechiul Testament pânã la Ioan Botezãtorul, timpul realizãrii escatologice în Isus din Nazaret ºi timpul Bisericii peregrine – timpul celor mântuiþi care aºteaptã revenirea Domnului (13,33; 16,16; 17,25; 24,26). Sfântul Luca ne prezintã o imagine specialã a lui Dumnezeu Tatãl, plin de iubire, bunãtate milostivã ºi îndelungã rãbdare (15; 22,42). O revelare a acestei iubiri a lui Dumnezeu Tatãl ne este oferitã în sensibilitatea pe care Isus o aratã pentru cei marginalizaþi, pãcãtoºi (7,36-50; 18,9-14; 19,1-10 etc.). Pentru Luca, Isus este înainte de toate evanghelizatorul (4,18 ºu), care a primit o misiune de la Tatãl ºi se dedicã slujirii celor sãraci. Isus este Mântuitorul (1,47; 2,11 etc.), cel care-l comunicã pe Duhul Sfânt (24,49). Duhul Sfânt ilumineazã activitatea istoricã a lui Isus (1,35; 4,1.18; 10,21). În acelaºi timp, sfântul Luca prezintã regula de viaþã a creºtinului-discipol. În orice situaþie s-ar afla, acesta trebuie sã se converteascã în mod sincer ºi total (5,32; 24,47) printr-o ascezã curajoasã ºi constantã (8,15). Discipolii trebuie sã lase „totul”, sã vândã totul pentru a-ºi aduna comoarã în ceruri (6,20). Ei trebuie sã fie mereu pe urmele lui Cristos, în conformitate cu voinþa Tatãlui, sã accepte încercãrile ºi sã se îndrepte spre cruce (9,57-62). O caracteristicã a vieþii de discipol este vegherea, aºteptarea în tensiune a venirii Domnului (18,31-34; 21,36).
EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL LUCA Prolog 1
Deoarece mulþi au încercat sã alcãtuiascã o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aºa cum ni le-au transmis cei care 1 de la început au fost martori oculari ºi au devenit slujitori ai cuvântua
2
lui, 3 dupã ce am cercetat toate de la început cu grijã, m-am gândit sã þi le scriu ºi eu în mod sistematicb, preabunulec Teofild, 4 ca sã te convingi de temeinicia învãþãturilor pe care le-ai primit.
In 15,27 Fap 1,8 Ef 3,7 Fap 1,1
I. COPILÃRIA LUI ISUS Vestirea naºterii lui Ioan Botezãtorul 5
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoþesce al lui Abía. Soþia lui era dintre fiicele lui Aaron ºi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepþi înaintea lui Dumnezeu, þinândf în mod desãvârºit toate poruncile ºi prescrierile Domnului. 7 Însã nu aveau nici un copil, pentru cã Elisabeta era sterilã ºi amândoi erau înaintaþi în vârstã. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului sãu, 9 dupã rânduiala slujirii preoþeºti, a fost ales, prin tragere la sorþi, sã intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa
a Lit.: a fi completat, a fi împlinit; nu este vorba despre simple întâmplãri din trecut, ci sunt fapte cunoscute, cu consecinþe în prezent, pentru cã reprezintã împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. b Se referã nu atât la ordinea cronologicã, cât mai ales la cea literarã ºi didacticã. c Lit.: kratiste = excelentule! preaputernicule! Este un mod de a se adresa unei persoane de rang social înalt. d Theophilos = iubit de Dumnezeu, prieten al lui Dumnezeu. Unii considerã cã ar fi vorba despre o persoanã fictivã ºi s-ar referi de fapt la fiecare
creºtin evlavios. Tradiþia ne vorbeºte totuºi despre existenþa unui prieten al lui Luca, Teofil, un creºtin de origine pãgânã cãruia evanghelistul îi prezintã o apologie a credinþei creºtine (v. 4). e În slujirea la templu, preoþii erau împãrþiþi în 24 de grupuri, fiecare asigurând serviciul timp de o sãptãmânã (cf. 1Cr 24,1-19). Zaharia (Domnul îºi aduce aminte) fãcea parte din grupul lui Abía, care era al VIII-lea grup. f Lit.: umblând; ideea VT despre perfecþiune presupune înaintarea pe „calea Domnului”, stabilitã prin porunci ºi prescrieri.
1Cr 24,10
Gen 18,11 Jud 13,2-5 1Sam 1,5-6
Lc 1,10
Mt 1,20 ºu
Num 6,2-3 Lc 1,41 Ier 1,5 Mt 17,10-13 Mal 3,23-24 Sir 48,10-11
Gen 15,8 Dan 8,16; 9,21 Tob 12,15
134
de tãmâiea. 10 ªi toatã mulþimea poporului era afarã, rugându-se în timp ce se aducea jertfa. 11 Atunci i-a apãrut un înger al Domnului stând în partea dreaptã a altarului pentru jertfa de tãmâie. 12 Vãzându-l, Zaharia s-a tulburat ºi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, cãci rugãciunea ta a fost ascultatã ºi soþia ta, Elisabeta, îþi va naºte un fiu ºi-i vei pune numele Ioan. 14 Vei avea bucurie ºi veselie ºi mulþi se vor bucura de naºterea lui, 15 cãci va fi mare înaintea Domnului ºi nu va bea nici vin ºi nici altã bãuturã tareb ºi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16 ºi pe mulþi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul ºi puterea lui Iliec pentru a întoarce inimile pãrinþilor cãtre copiid ºi pe cei rebeli la înþelepciunea drepþilor, pentru a pregãti Domnului un popor desãvârºit”e. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaºte aceasta? Eu sunt bãtrân, iar soþia mea este înaintatã în vârstã”. 19 Rãspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabrielf, care stau înaintea lui Dumnezeu,
a Aceastã jertfã se aducea de douã ori pe zi, la deschiderea liturgiei sacrificale din zori ºi la închiderea ei seara. Misiunea preotului era aceea de a reînnoi cãrbunii ºi mirodeniile din cupele de pe altarul care se afla în faþa Sfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conform prescrierilor vechi, un preot putea fi admis o singurã datã în viaþã pentru a împlini aceastã slujire. În Ap 5,7 se spune cã cei 24 de bãtrâni purtau cupe de aur cu tãmâie care reprezintã rugãciunile sfinþilor. b Lit.: sikera; este o bãuturã fermentatã, fãcutã din fructe, nedistilatã, simbolul oricãrei bãuturi alcoolice (spirtoase). De notat opoziþia dintre bãuturile „spirtoase” ºi prezenþa Spiritului. Ele se exclud una pe cealaltã ºi abstinenþa lui Ioan simbolizeazã plinãtatea Duhului Sfânt. c În profetul Ilie este personalizatã toatã fidelitatea faþã de Domnul Dumnezeu ºi tot efortul de a reconduce poporul la Dumnezeul sãu. De aceea el este considerat profetul model pentru
totdeauna. Avem aici poate o aluzie la transmiterea spiritului profetic al lui Ilie asupra profetului Elizeu: manifestarea acestui spirit se recunoaºte în atitudinea fermã faþã de cei puternici (conflictul lui Ioan cu Irod: Lc 3,19-20) ºi mai ales în activitatea pentru convertirea poporului (cf. 1Rg 17–19; 2Rg 1–2). d Distrugerea relaþiilor familiale, dezbinarea dintre pãrinte ºi fiu, este un semn al apropierii timpurilor de pe urmã (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16). Comuniunea cordialã dintre pãrinþi ºi copii este condiþia fundamentalã pentru ca venirea Domnului sã nu devinã o catastrofã totalã pentru popor (Mal 3,24). Prin convertirea inimilor pãrinþilor faþã de copii, Ioan realizeazã întoarcerea celor îndepãrtaþi de Dumnezeu la mentalitatea celor drepþi. e Lit.: gata sã-l primeascã. Se creeazã în popor o stare interioarã adecvatã pentru venirea Domnului. f În ebraicã: Gabri-El = Dumnezeu este luptãtor puternic. Este unul dintre îngerii superiori care, dupã imaginea %
135
Lc 1,20
ºi am fost trimis sã-þi vorbesc ºi sã-þi dau aceastã veste bunã. 20 Iatã, vei fi mut ºi nu vei putea vorbi pânã în ziua în care se vor împlini acestea, pentru cã nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”. 21 Poporul îl aºtepta pe Zaharia ºi se mira, în timp cea acesta întârziab în sanctuar. 22 Când a ieºit ºi nu putea sã vorbeascãc, au înþeles cã avusese o vedenie în sanctuar, iar el le fãcea semne. ªi a rãmas mut. 23 Dupã ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasã. 24 Dupã aceste zile, Elisabeta, soþia lui, a zãmislit ºi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-ºi: 25 „Aºa mi-a fãcut Domnul în zilele în care ºi-a îndreptat privirea spre mine, ca sã îndepãrteze ruºinea mea dinaintea oamenilor”.
1
Mc 1,1 ºu Mt 8,10 Gen 21,6
Vestirea naºterii lui Isus 26 În
luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numitã Nazaretd, 27 la o fecioarã logoditãe cu un bãrbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Mariaf.
funcþionarilor de la curtea persanã, are posibilitatea sã vadã gloria Domnului (Tob 12,15). Gabriel este vestitorul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17; 9,21-27). a Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV) traduc en to drept epi, considerând cã propoziþia subordonatã este cauzalã. În mod normal, însã, en + infinitiv introduce o propoziþie temporalã. b Dupã tradiþia talmudicã, preotul nu trebuia sã-ºi prelungeascã rugãciunea în sanctuar „pentru a nu neliniºti Israelul din cauza apropierii înfricoºãtoare de Dumnezeu”. c Dupã normele liturgice, la ieºire, Zaharia trebuia, împreunã cu cei patru preoþi asistenþi, sã rosteascã binecuvântarea lui Aaron (Num 6,24-26). d Nazaret, în ebraicã, înseamnã „loc de observaþie”. În VT nu este menþionat. Pe timpul lui Isus era o micã
localitate neînsemnatã (In 1,46), la 26 km vest de lacul Genezaret. e La evrei, logodna este un contract oficial legal între un bãrbat ºi o femeie, ce leagã ambele pãrþi (Dt 20,7; 22,23-27). Ea are loc dupã încheierea contractului de cãsãtorie între pãrinþii tinerilor. Intervalul dintre logodnã ºi cãsãtorie este de un an, timp în care logodnica este consideratã soþie, deºi nu trãiesc împreunã. O infidelitate din partea logodnicei era consideratã adulter. Zestrea ei devine proprietatea viitorului soþ, iar în cazul decesului acestuia, ea era consideratã vãduvã, rãmânând în casa socrilor. f Acest nume era frecvent ºi era ales nu atât pentru etimologie, de altfel nesemnificativã, cât pentru evocarea surorii lui Moise, Miryam (Num 26,59; Ex 15,20).
Mt 1,18
Lc 1,28 Sof 3,14-15 Zah 2,14 Rut 2,4 1,13
Is 7,14 Mt 1,21+ 2Sam 7,16 2Sam 7,1 Is 9,6 Mt 9,27 Dan 7,14 Mt 1,20
136
28 ªi,
intrând la ea, i-a spus: „Bucurã-tea, o, plinã de harb, Domnul este cu tine!”c 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt ºi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat har la Dumnezeu. 31 Vei zãmislid ºi vei naºte un fiu ºi-l vei numi Isuse. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu; 33 ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit”. 34 Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bãrbat?” 35 Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri;f de aceea,
a Termenul grec chaire poate fi înþeles: 1) un salut obiºnuit în limba greacã (în felul acesta traduc Vg: ave; RSV: hail etc.) cu referinþã la v. 29: „ce fel de salut ar putea fi acesta”; 2) imperativ: „bucurã-te!”, astfel apare de fiecare datã la Luca ºi în LXX, fiind o invitaþie la bucuria mesianicã, ecou la invitaþia pe care profeþii o adreseazã fiicei Sionului ºi care este motivatã aici, ca ºi la profeþi, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului (Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfel traduc BJ, TOB etc. b Lit.: kecharitomene = „care ai fost ºi rãmâi plinã de harul divin”. Verbul poate indica graþie fizicã sau harul sufletesc. Aici forma gramaticalã este un participiu perfect vocativ ºi scoate în evidenþã o plinãtate care, fiind realizatã în trecut, dureazã ºi astãzi ºi tinde sã se menþinã în viitor. Verbul este rar ºi este folosit de Luca cu intenþia de a indica o calitate specialã a Mariei, mult mai importantã decât frumuseþea fizicã. Deoarece Dumnezeu ºi-a îndreptat bunãvoinþa spre persoana Mariei, ea este în starea de har Dei benevolentiam amorem experta (Zorell). De notat cã forma vocativã þine aici loc de nume propriu ºi este singurul loc unde cel chemat de înger nu este chemat pe numele sãu. c În multe manuscrise importante ale NT apare: binecuvântatã eºti tu
între femei, dar este, probabil, o dublare a v. 42. d Lit.: vei primi în sân e În ebraicã, Yeshua = Iahve este Mântuitorul. Numele era foarte popular la evrei, fie în forma ebraicã, fie în cea greacã (Iesous). f BJ traduce: Puterea Celui Preaînalt te va lua sub umbra sa; expresia subliniazã în mod fericit douã concepte diferite, unul din lumea ebraicã, celãlalt din lumea greacã pãgânã: 1) pentru evrei „puterea Celui Preaînalt” acþiona ascunzându-se într-un nor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub „umbrã”, adicã sub protecþia sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea cãreia acþioneazã omul, obþinând rezultate care depãºesc forþele sale proprii. Cele douã expresii, „Duhul Sfânt” ºi „puterea Celui Preaînalt”, ne aratã cã în aceastã concepere este implicat Iahve cu toatã puterea sa infinitã, cã este un fel de rezumat al minunilor creaþiei ºi formãrii poporului ales; 2) pentru pãgâni, „puterea” era un concept pe care îl rãspândise filozofia stoicã chiar ºi în clasele cele mai puþin culte. De aceastã putere depindea orice formã de fecunditate în univers: plantele, animalele, omul, artistul, poetul erau fecunzi pentru cã erau pãtrunºi de aceastã putere (dynamis), care, fãrã a se amesteca cu ei, producea fecunditatea la toate nivelurile.
137
Lc 1,36
sfântul care se va naºtea va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iatã, Elisabeta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este luna a ºasea pentru ea care era numitã sterilã, 37 pentru cã la Dumnezeu nimic nu este imposibil. 38 Atunci, Maria a spus: „Iatã, slujitoareab Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu”. ªi îngerul a plecat de la ea.
Mc 1,24 Fap 3,14 Mt 4,3 Gen 18,14 Ier 32,27
Vizita Mariei la Elisabeta 39 În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtre þinutul muntos, într-o cetatec a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresãltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplutã de Duhul Sfânt 42 ºi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu. 43 ªi de unde îmi este datã mie aceasta ca sã vinã mama Domnului meu la mine? 44 Iatã, când a ajuns glasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucurie copilul în sânul meu. 45 Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” 46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru cã a privit umilinþa slujitoarei sale; iatã cã de acum toate generaþiile mã vor numi fericitã, 49 pentru cã Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari: sfânt este numele lui. 50 Îndurarea lui faþã de cei ce se tem de el este din generaþie în generaþie. 51 ªi-a arãtat puterea braþuluid sãu: i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor; 52 i-a rãsturnat pe cei puternici de pe tronuri ºi i-a înãlþat pe cei umili;
a Câteva manuscrise importante adaugã: din tine. b În VT, expresia este folositã ca autodenumire a unei femei care vorbeºte cu un om de rang superior (1Sam 1,16; 25,24; 1Rg 1,13).
c Localitatea este identificatã de tradiþia creºtinã cu Ain-Karim, la 6 km vest de Ierusalim. d Lit.: a fãcut putere cu braþul sãu; este o expresie specific semitã care, printr-un antropomorfism, vrea sã scoatã în evidenþã atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).
1,15 Jud 5,24 Idt 13,10
In 20,29 1Sam 2,1-10 Is 29,19 1Sam 2,1 Ps 34,4; 69,31 Is 61,10 Hab 3,18 Ps 9,15 13,6; 31,8; 35,9 1,25 1,38 1Sam 1,11 Ps 31,8 11,27 Gen 30,13 Ps 111,9 Ps 103,17 Ps 89,11
Iob 12,19
Lc 1,53 Ps 107,9
53
Is 41,8-9
54
Ps 98,3 Mi 7,20 Ps 18,51 Gen 12,3; 13,15; 22,18
55
138
i-a umplut cu bunuri pe cei flãmânzi, iar pe cei bogaþi i-a trimis cu mâinile goale; a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul sãu, amintindu-ºia de îndurarea sa, dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, lui Abraham ºi urmaºilor lui pentru totdeauna”. 56 Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.
Naºterea lui Ioan Botezãtorul 57
1,13 Gen 17,10 Lev 12,3
1,13
2,20 1,12 1,80
Ps 41,14 Ps 111,9 Ps 18,3 Ps 132,17 Ps 106,10
Când a venit timpul pentru Elisabeta ca sã nascã, a nãscut un fiu. 58 Vecinii ºi rudele ei au aflat cã Domnul ºi-a arãtat marea îndurare faþã de ea ºi se bucurau împreunã cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumciziab copilului ºi voiau sã-i punã numele Zaharia, ca al tatãlui. 60 Însã, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care sã poarte numele acesta”. 62 L-au întrebat deci prin semne pe tatãl lui cum ar vrea sã fie numit. 63 Cerând o tãbliþã, a scris: „Ioan este numele lui”. ªi toþi s-au mirat. 64 În aceeaºi clipã, i s-a deschis gura ºi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lãudându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toþi vecinii ºi în tot þinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toþi cei care le auzeau le pãstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentru cã mâna Domnului era cu el. 67 Zaharia, tatãl sãu, a fost umplut de Duhul Sfânt ºi a profeþit zicând: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru cã l-a vizitatc
a VT noteazã deseori cã Dumnezeu îºi aminteºte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune cã el este fidel promisiunii fãcute pe care o împlineºte (Lc 1,72). b La început, circumcizia se fãcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau sã fie prezenþi martori, era rostitã o binecuvântare ºi se punea nume copilului, deºi, în epoca patriarhilor, numele se punea la naºtere (Gen 4,1). În VT, circumcizia era un semn al alianþei sfinte dintre Dumnezeu
ºi Israel; totodatã, era pentru un bãrbat semnul apartenenþei la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de pãgâni ºi al predestinãrii de a participa la binecuvântãrile promise Israelului. c VT vorbeºte de multe ori despre vizita lui Dumnezeu pentru a scoate în evidenþã intervenþiile sale mântuitoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10) sau de pedeapsã (Ex 32,34; Is 10,12). Luca este singurul evanghelist care foloseºte aceastã imagine (cf. Lc 7,16; 19,44; Fap 15,14).
Lc 1,69
139 69 70
71 72 73
74 75 76
77 78
ºi l-a rãscumpãrat pe poporul sãu ºi a înãlþat cornul mântuiriia pentru noi în casa lui David, slujitorul sãu, dupã cum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi, încã din vechime: mântuirea de duºmanii noºtri ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc; astfel a arãtat îndurare faþã de pãrinþii noºtri, ºi-a amintit de alianþa lui sfântã: jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, sã ne dea ca, eliberaþi fiind din mâna duºmanilor, sã-i slujim fãrã teamã, în sfinþenie ºi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre. Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, cãci vei merge înaintea Domnului ca sã pregãteºti cãile sale, sã dai poporului sãu ºtiinþa mântuirii spre iertarea pãcatelor, datoritã inimiib îndurãtoare a Dumnezeului nostru; pentru aceasta ne va vizitac
a Cornul mântuirii; este o metaforã în VT care simbolizeazã vigoarea ºi forþa (Ps 18,3 ºi Dt 33,17). „Cornul” se referã aici la puterea divinã în acþiunea de mântuire a poporului israelit. Existã o asociere între „cornul mântuirii” ºi „casa lui David”, din care trebuia sã se nascã Mesia (Ez 29,21). În conformitate cu Ps 132,17, Domnul va face sã rãsarã un corn de mântuire pentru David. Din sec. I î.C. ritualul ebraic cere fiecãrui credincios sã recite optsprezece binecuvântãri; în a cincisprezecea dintre ele se spune: „Fã sã rãsarã îndatã mlãdiþa lui David (Mesia) ºi cornul lui sã se înalþe cu ajutorul tãu. Binecuvântat sã fii tu, Doamne,
care faci sã rãsarã cornul ajutorului”. b Cuvântul grec spalanchna înseamnã „mãruntaie” (Vg – viscera), ca parte a trupului care în antichitate era deseori privitã ca sediu al afectivitãþii. Pãrþile interne superioare (inima, plãmânii, ficatul) erau deosebite de pãrþile interne inferioare (intestine). Este un exemplu clar de metonimie pentru a exprima abstractul prin concret. În mentalitatea noastrã latinã, sediul afectivitãþii este inima. c Existã dificultãþi cu privire la timpul folosit, întrucât multe manuscrise întrebuinþeazã trecutul (BJ, TOB). Cu RSV ºi alte traduceri recente, folosim viitorul.
Lev 26,42 Ps 105,8-9 Ier 11,5 Mih 7,20
Gen 22,16-18
Mt 16,14 Lc 1,16-17 Mal 3,1 Is 40,3
Mal 3,20
Lc 1,79 Zah 3,8 Is 9,1; 42,7 In 8,12 Ier 6,14 Is 11,6; 59,8 3,1-18
140
Cel care Rãsarea din înãlþime, ca sã-i lumineze pe cei ce zac în întuneric ºi în umbra morþii, ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii”. 80 Copilul creºtea ºi se întãrea în duh; el a rãmas în pustiu pânã în ziua arãtãrii lui înaintea lui Israel.
79
Naºterea lui Isus (Mt 1,18-25) 1 În
zilele acelea, a venit un decret din partea împãratului Augustb ca sã se facã recensãmânt pe tot pãmântul. 2 Acest recensãmânt a fost primul, pe când Quiriniusc era guvernator al Siriei. 3 Toþi mergeau sã fie înscriºi, fiecare în cetatea sa. 4 ªi Iosif a urcatd din Galileea, din cetatea Nazaret, cãtre Iudeea, în cetatea lui David, care se numeºte Betleem, întrucât era din casa ºi din familia lui David, 5 pentru a se înscrie împreunã cu Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascã 7 ºi l-a nãscut pe fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru eie. 8 În acelaºi þinut erau unii pãstori care trãiau pe câmp ºi pãzeau turmele pe timpul nopþii. 9 ªi le-a apãrut un înger al Domnului ºi gloria Domnului i-a învãluit în luminã, iar ei au fost cuprinºi de o mare spaimã. 10 Îngerul le-a spus: „Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veþi gãsi un copil înfãºat ºi culcat în iesle”. 13 Dintr-o datã, s-a unit cu îngerul o mulþime din oastea cereascãf, lãudându-l pe Dumnezeu ºi spunând:
2
1Sam 16,1-13 In 7,42 1,57
Mt 1,25
Mt 1,20 Tob 5,4 Ex 24,16 1,12 1,14 Mt 1,21 Is 9,5 Ez 3,12
a Expresia poate însemna un Mesia care este trimis de Cel Preaînalt (Num 24,17; Zah 3,8; 6,12). b Octavian August este strãnepotul lui Iulius Caesar. Dupã înfrângerea lui Lepidus (36 î.C.) ºi a lui Antoniu (31 î.C.), rãmâne singur împãrat în Imperiul Roman. A primit de la senat titlul de August (= cel vrednic de onoare) în 27 î.C. A murit în anul 14 d.C. c Publius Sulpicius Quirinius a fost trimis ca delegat în Siria ºi însãrcinat cu restructurarea Iudeii ca provincie romanã dupã depunerea lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), care domnise între 4 î.C. ºi 6 d.C.
d Este o expresie tipic ebraicã în VT pentru a indica urcarea în regiunea muntoasã a Iudeii, în special la Ierusalim (780 m altitudine: Mc 10,32; In 2,13; Lc 2,42). e În greacã, katalyma înseamnã „loc închiriat pentru o noapte”. Aici se referã la o încãpere comunã pentru popasul caravanelor (caravanserai). f În VT întâlnim expresia: „Dumnezeul oºtirilor cereºti” de 284 de ori. Aceste „oºtiri” sunt formate din îngeri care aveau rolul liturgic de a cânta laudã lui Dumnezeu (Is 6,3; Iob 38,7; Ps 29,1-2). În textul lui Luca ei celebreazã intrarea lui Mesia Isus în lume (Evr 1,6).
141
Lc 2,14
14
„Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte!”a 15 Când îngerii au plecat de la ei spre cer, pãstorii au spus unii cãtre alþii: „Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest Cuvânt care s-a fãcut ºi ce ne-a fãcut cunoscut Domnul”. 16 Au plecat, deci, în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi copilul culcat în iesle. 17 Dupã ce l-au vãzut, au fãcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. 18 Toþi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de cãtre pãstori. 19 Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. 20 Apoi pãstorii s-au întors, preamãrindu-l ºi lãudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit ºi au vãzut, dupã cum le-a fost spus. 21 Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis ºi i s-a pus numele Isus, aºa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zãmislit.
2,51
1,59+ Mt 1,21
Prezentarea lui Isus în templu 22
Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea lui Moiseb, l-au dus la Ierusalim ca sã-l ofere Domnului, 23 dupã cum este scris în Legea Domnului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascã va fi declarat sfânt pentru Domnulc 24 ºi sã aducã jertfã, dupã cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
a Expresia: oamenilor de bunãvoinþã, dupã Vg, nu redã tot sensul original: termenul grec eudokia înseamnã „complãcere”, „bunãvoinþã”, „voinþa de a face bine” ºi se referã, în mod incontestabil, la planul de mântuire bazat pe bunãtatea ºi fidelitatea lui Dumnezeu, ºi nu pe rãspunsul omului, care are importanþa sa, dar e secundar pentru realizarea planului salvific. Traducerea: pace oamenilor pe care el îi iubeºte este susþinutã de o serie de manuscrise vechi, de textele de la Qumran (1QH 4,32) ºi este preferatã de majoritatea versiunilor actuale (BJ, TOB, RSV etc.). b În Lev 12,2-8 se spune cã o femeie, dupã naºtere, era consideratã „impurã” pentru 7 zile, dupã naºterea unui bãiat; pentru 14 zile, dupã naºterea unei fete ºi nu era admisã la cult pentru alte 33 de zile, dupã naºterea unui
Lev 12,2-4 Ex 13,2; 13,11 Lev 5,7; 12,8
bãiat, ºi alte 66 de zile, dupã naºterea unei fete. Dupã aceastã perioadã, trebuia sã se prezinte la preot ºi sã ofere „sacrificiul pentru pãcat”, de obicei un miel de un an, însã pentru cei sãraci erau suficiente douã turturele sau doi pui de porumbel. Purificarea era impusã numai mamei, iar bãiatul prim nãscut trebuia rãscumpãrat. Prezentarea copilului în templu nu era poruncitã, dar nici interzisã (Num 18,15) ºi, probabil, unele familii evlavioase o practicau (1Sam 1,24-28). c Legea prescria rãscumpãrarea primului nãscut de parte bãrbãteascã atât pentru oameni, cât ºi pentru animale (Ex 13,1-2), întrucât erau consideraþi „consacraþi”, „sfinþiþi” Domnului. În ritual se fãcea o binecuvântare pentru rodnicia ulterioarã ºi sãnãtate. Ca preþ de rãscumpãrare, familia trebuia sã plãteascã preotului cinci shekeli. %
Lc 2,25 Is 40,1 Is 42,2
2,20
Is 52,10; 46,13 Is 42,6; 49,6 In 8,12
7,23; 12,51-53 Ier 15,10
Idt 8,4-5 1Tim 5,5 2,20
Mt 2,23 1,80
142
25 ªi
iatã cã era la Ierusalim un om cu numele Simeon ºi acesta era un om drept ºi evlavios care aºtepta consolareaa lui Israel ºi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosulb Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când pãrinþii l-au adus pe copilul Isus, ca sã îndeplineascã prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând: 29 „Acum elibereazã-l, Stãpâne, pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, 30 pentru cã ochii mei au vãzut mântuirea ta 31 pe care ai pregãtit-o în faþa tuturor popoarelor: 32 luminã spre luminarea neamurilor ºi spre gloria poporului tãu Israel!” 33 Tatãl ºi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºi ca semn care va stârni împotrivirec – 35 ca sã se dezvãluie gândurile din multe inimi – iar þie, o sabie îþi va strãpunge sufletul”. 36 Era acolo ºi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aºer. Aceasta era mult înaintatã în vârstã. Dupã ce trãise cu bãrbatul ei ºapte ani de la fecioria ei, 37 era acum vãduvã ºi ajunsese la optzeci ºi patru de ani. Ea nu pãrãsea templul, slujind zi ºi noapte prin posturi ºi rugãciuni. 38 Venind ºi ea chiar la aceeaºi orã, îl preamãrea pe Dumnezeu ºi vorbea despre [copil] tuturor celor care aºteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate dupã Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creºtea ºi se întãrea, plin de înþelepciune, ºi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Luca vorbeºte numai de jertfa adusã pentru purificarea Mariei. Faptul cã el nu menþioneazã plata celor cinci shekeli sugereazã ideea cã Isus nu trebuia sã fie rãscumpãrat, cãci el îºi va da viaþa ca rãscumpãrare. a Evenimentul mesianic descris ºi promis de profeþi care aduce Israelului eliberarea de toate relele ºi venirea escatologicã a lui Dumnezeu (Is 40,1 ºu; 62,1; 66,8). b Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32), destinat sã mântuiascã poporul lui
Dumnezeu. „Cristosul, Unsul Domnului” este titlul mesianic tradiþional în VT grec (1Sam 24,7.11), spre deosebire de „Cristos Domnul” devenit nume propriu al lui Isus (Fap 2,36). c Oamenii se împart în privinþa lui Cristos: sau se scandalizeazã de el ºi, respingându-l prin necredinþã, devin vinovaþi (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îl acceptã prin credinþã ºi ajung astfel la mântuire.
Lc 2,41
143 Isus în templu la vârsta de doisprezece ani 41
Pãrinþii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sãrbãtoarea Paºteluia. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo dupã obiceiul sãrbãtorii. 43 Dupã ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rãmas în Ierusalim, dar pãrinþii lui nu ºtiau. 44 Crezând însã cã este cu grupul de pelerinib, au mers cale de o zi ºi-l cãutau printre rude ºi cunoscuþi. 45 Negãsindu-l, s-au întors la Ierusalim, cãutându-l. 46 Dupã trei zile, l-au gãsit în templu, stând în mijlocul învãþãtorilorc, ascultându-i ºi punându-le întrebãri. 47 Toþi cei care îl ascultau se mirau de înþelepciunea ºi de rãspunsurile lui. 48 Vãzându-l, ei au rãmas înmãrmuriþi ºi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi”. 49 El însã le-a spus: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casad Tatãlui meu?” 50 Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iar mama lui pãstra toate acestea în inima ei. 52 Isus creºtea în înþelepciune, staturã ºi har, înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor.
a Dupã împlinirea vârstei de doisprezece ani, fiecare bãrbat israelit era obligat de Lege sã meargã la templu de trei ori pe an: la Paºti, la Rusalii ºi la sãrbãtoarea Corturilor (Ex 23,14-17). Cei care locuiau departe erau obligaþi numai de Paºti. Femeile nu erau obligate, dar multe mergeau din evlavie. b Lit.: synodia = caravanã; cuvântul se aflã numai aici în NT ºi desemneazã un grup de oameni ce cãlãtoresc împreunã. Motivul de a cãlãtori în grup din ºi spre Galileea era traversarea þinutului neospitalier al Samariei ºi pericolul atacurilor din partea tâlharilor (Lc 9,53; 10,30). c Pentru o înþelegere corectã a acestui verset, menþionãm cã învãþãtura religioasã publicã din templu se fãcea,
în special, cu ocazia sãrbãtorilor, constând în discuþii dintre învãþãtorii Legii ºi ascultãtorii care le puneau întrebãri. Tinerii participau cu entuziasm la aceste lecþii publice, din dorinþa de a cunoaºte mai amãnunþit Legea ºi interpretãrile ei. d Lit.: în cele ale Tatãlui. Contextul în care pãrinþii îl cautã pe Isus cere, în mod logic, în rãspunsul lui Isus numirea unui loc. Expresia greacã en + dativ plural poate fi tradusã ca locuinþa, casa, proprietatea cuiva (Iob 18,19; Est 7,9). De altfel, templul este considerat de Isus de mai multe ori drept „casa Tatãlui” (Lc 19,46; In 2,16). Majoritatea traducerilor actuale (RSV, BJ, TOB) propun acest sens.
Dt 16,16 Ex 12,1
4,22 In 7,15.46
2,19 1,80 1Sam 2,26 Prov 3,4
Lc 3,1
144 II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE A LUI ISUS
Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Mc 1,1-8; In 1,19-28) 1
a
În anul al cincisprezecelea al domniei împãratului Tiberiu , pe când Ponþiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Gali3 leii, Filip, fratele sãu, tetrarh al þinutului Itureii ºi Trahonitidei, iar b
Ier 1,2 Os 1,1 Lc 1,80 Mt 3,2+
Is 40,3-5 =In 1,23
Lisania, tetrarh al Abileneic, 2 pe timpul arhiereilor Anna ºi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a strãbãtut tot þinutul Iordanului, predicând botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor, 4 aºa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul: Glasul celui care strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, faceþi drepte cãrãrile lui; 5 orice vale va fi umplutã ºi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 ºi orice fãpturãd va vedea mântuirea lui Dumnezeu. 7 Aºadar, spunea mulþimilor care veneau ca sã fie botezate de el: „Pui de vipere!e Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia care vine? 8 Faceþi roade vrednice de pocãinþã ºi sã nu începeþi a spune în voi înºivã: «Noi îl avem de tatã pe Abraham», cãci vã spun cã Dumnezeu poate
a
Împãrat roman în timpul lui Isus 14-37 d.C. Anul al cincisprezecelea al domniei lui ar putea fi anul 26 sau 28 al erei creºtine, depinde dacã se ia în consideraþie perioada în care a fost coregent cu August (între 12-14 d.C.). Aceastã datã ar putea coincide cu observaþia din Lc 3,23 cã Isus avea treizeci de ani când ºi-a început activitatea publicã. b Tetrarhul, iniþial, era conducãtorul unei a patra pãrþi dintr-o þarã, mai târziu titlul a fost folosit pentru conducãtorul unei pãrþi oarecare dintr-o împãrãþie împãrþitã sau pentru un prinþ cu rang de rege (Mt 14,1; Lc 9,7, Fap 13,1).
c
Itureea este regiunea de la nord-est de Galileea; Trahonitida este un district în estul lacului Genezaret; Abilene este o regiune la nord-est de Damasc. d Lit.: orice carne. Aceastã expresie biblicã, proprie limbii ebraice, înseamnã orice fiinþã omeneascã. e Imaginea viperei, chiar dacã Luca nu o spune în mod expres, presupune prezenþa unor oameni înstãriþi, ostili oricãrei invitaþii la recunoaºterea propriilor greºeli, impermeabili la orice propunere de mântuire. Este vorba aici de un orgoliu personal ºi de grup care nu lasã loc pentru nimeni, nici mãcar pentru Dumnezeu.
Lc 3,9
145
sã-i ridice fii lui Abraham din pietrele acestea. 9 Securea este deja pusã la rãdãcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tãiat ºi aruncat în foc”. 10 Iar mulþimile îl întrebau: „Atunci ce trebuie sã facem?” 11 Rãspunzând, le-a spus: „Cel care are douã haine sã împartã cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare sã facã la fel”. 12 Au venit ºi unii vameºi ca sã fie botezaþi ºi i-au spus: „Învãþãtorule, noi ce trebuie sã facem?” 13 El le-a spus: „Nu pretindeþi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi”. 14 ªi unii soldaþi l-au întrebat la fel spunând: „Iar noi ce trebuie sã facem?” El le-a zis: „Nu maltrataþi ºi nu acuzaþi pe nimeni pe nedrept ºi fiþi mulþumiþi cu solda voastrã”. 15 Deoarece poporul era în aºteptare ºi toþi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacã nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a rãspuns tuturor: „Eu vã botez cu apã, însã vine unul mai puternic decât mine, cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãminteia. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc. 17 El are în mânã lopata de vânturat ca sã cureþe aria ºi sã adune grâul în grânarul sãu, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. 18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bunã. 19 Dar Irod tetrarhul, fiind mustrat de el din cauza Irodiadei, soþia fratelui sãu, ºi din cauza tuturor relelor pe care le fãcuse Irod, 20 a mai adãugat-o ºi pe aceasta peste toate: l-a aruncat pe Ioan în închisoare.
Fap 2,37 12,33 Is 58,7 Mt 5,46
In 1,19-20; 3,28 Fap 13,25 In 1,26.27.33
Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Mc 1,9-11) 21
În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi, pe când se ruga, cerul s-a deschis 22 ºi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venit din cer: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria”b. Genealogia lui Isus (Mt 1,1-17) 23
Când Isus a început sã predice, avea cam treizeci de ani. Dupã cum se credea, era fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 24 fiul lui Matat, fiul lui
a Spre deosebire de Mt 3,11, unde expresia se referã la purtatul încãlþãmintei, aici Luca se referã la interdicþia datã de rabini discipolilor de a dezlega cureaua încãlþãmintei învãþãtorilor, aceasta fiind consideratã o impuritate ºi o muncã pentru sclavi. b Unele traduceri moderne (BJ, TOB), bazate pe o serie de manuscrise importante, au: eu astãzi te-am nãscut (Ps 2,7). Chiar dacã din punct de vedere
al criticii textuale, þinând cont cã expresia cea mai dificilã este cel mai probabil originarã, s-ar pãrea cã este forma corectã, cei mai mulþi dintre comentatorii actuali preferã varianta: în tine îmi gãsesc toatã bucuria. Argumente: 1) numãrul mare de manuscrise vechi care conþin aceastã variantã; 2) manuscrisele care conþin varianta cealaltã în multe locuri sunt greºite.
In 1,32-34 Ps 2,7
Lc 3,25
1Cr 3,17.19 Esd 3,2; 5,2
1Cr 1,34–2,15 Gen 11,10-26 1Cr 1,17-27 Gen 5,1-32 1Cr 1,1-4
146
Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, 27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, 29 fiul lui Iesu, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 32 fiul lui Iese, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Sala fiul lui Naason, 33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34 fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Abraham, fiul lui Terah, fiul lui Nahor, 35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 37 fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iaret, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainam, 38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Ispitirea lui Isus (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13) 1 Plin
de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan ºi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. 4 Nu a mâncat în zilele acelea ºi, când ele s-au sfârºit, i-a fost foame. 2
3
Dt 8,3
Ap 13,2-4 Ier 27,5 Dt 6,13
Ps 91,11-12
Atunci diavolul i-a zis: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre sã devinã pâine”. 4 Însã Isus i-a rãspuns: „Este scris: Nu numai cu pâinea va trãi omul”. 5 Ducându-l mai sus, i-a arãtat într-o clipã toate împãrãþiile lumii 6 ºi i-a spus: „Îþi voi da toatã puterea ºi mãreþia lor, pentru cã mie mi-a fost datã ºi o dau cui vreau. 7 Deci, dacã tu te vei închina înaintea mea, a ta va fi toatã”. 8 ªi, rãspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adora ºi numai lui îi vei sluji”. 9 L-a dus apoi în Ierusalim ºi l-a aºezat pe coama templuluib ºi i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos de aici, 10 cãci este scris: Le va porunci îngerilor sãi în privinþa ta ca sã te pãzeascã 11 ºi: Te vor þine pe mâini ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”. a Unele manuscrise vechi adaugã ºi ultima parte a versetului din Dt 8,3: ci ºi cu tot cuvântul lui Dumnezeu (ºi Mt 4,4).
b Este greu de identificat poziþia exactã a locului celui mai înalt al templului. Tradiþia creºtinã a identificat acest loc cu colþul de sud-est al templului, înspre valea Cedron.
Lc 4,12
147 12
Însã Isus, rãspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tãu”. 13 ªi, dupã ce a terminat toatã ispitirea, diavolul s-a îndepãrtat de la el pentru un anumit timp.
Dt 6,16 22,3.53 In 13,2.27
III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA Isus la Nazaret (Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6) 14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, ºi faima lui s-a rãspândit în tot þinutul dimprejur. 15 Iar el învãþa în sinagogile lor ºi era lãudat de toþi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, ºi a intrat în sinagogã, dupã obiceiul lui, în zi de sâmbãtã, ºi s-a ridicata ca sã citeascã. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia ºi, deschizând cartea, a gãsit locul în care era scris: 18 Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns sã duc sãracilor vestea cea bunã; m-a trimisb sã proclam celor închiºi eliberarea ºi celor orbi recãpãtarea vederii, sã redau libertatea celor asupriþi; 19 sã vestesc un an de îndurarec al Domnului. 20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului ºi s-a aºezat. Ochii tuturor din sinagogã erau îndreptaþi spre el. 21 A început apoi sã le vorbeascã: „Astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aþi ascultat-o cu
a
Isus citeºte textul în picioare, aºa cum era obiceiul, din respect pentru Sfânta Scripturã. Apoi se aºazã, aceasta fiind poziþia celui care învaþã (Lc 5,3; Mc 4,1). b Un grup important de manuscrise adaugã: sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã. Textul este luat din Is 61,1. c Deja în cartea alianþei era prescris un an sabatic pentru pãmânt (Ex 23,10-11) ºi un an sabatic pentru iertarea datoriilor (Dt 15,1-6); Lev 25,8-19 cere, pe deasupra, la fiecare 50 de ani, un „an jubiliar”, numit astfel pentru cã era anunþat cu trompeta (în ebraicã yobel), un an care însemna eliberarea tuturor
locuitorilor þãrii aflaþi în detenþie, recãpãtându-ºi fiecare patrimoniul pierdut. Aceastã eliberare fizicã prefigura eliberarea spiritualã de sub jugul pãcatului ºi al Satanei. În acest context, înþelegem de ce Luca nu continuã citatul din Isaia care se referea la pedeapsã (o zi de rãzbunare pentru Dumnezeul nostru) care nu cadreazã cu contextul de mântuire ºi eliberare. Când se proclamã acest „an de îndurare al Domnului”, el nu se limiteazã la o perioadã din activitatea lui Isus, ci se referã la era nouã a mântuirii care a început în Cristos.
Is 61,1-2 Mt 3,16+ Sof 2,3
Fap 6,15
Lc 4,22 2,47; 4,15 In 7,46
In 4,44 1Rg 17,1; 18,1 Iac 5,17 1Rg 17,9 2Reg 5,14 Fap 7,57 In 8,59
148
urechile voastre”a. 22 Toþi dãdeau mãrturie în favoarea lui ºi se mirau de cuvintele pline de har care ieºeau din gura lui ºi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fãrã îndoialã îmi veþi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecã-te pe tine însuþi! Ceea ce am auzit cã s-a întâmplat în Cafarnaum, fã ºi aici, în patria ta». 24 Adevãrb vã spun cã nici un profet nu este acceptat în patria sa 25 ºi adevãrat vã spun cã multe vãduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani ºi ºase luni, încât s-a fãcut mare foamete pe tot pãmântul, 26 dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre ele, ci doar la o femeie vãduvã din Sarepta Sidonului. 27 ªi mulþi leproºi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curãþat decât doar Naaman Sirianul”. 28 Auzind acestea, toþi cei din sinagogã s-au umplut de mânie. 29 Sculându-se, l-au scos afarã din cetate ºi l-au dus pe buza prãpastiei de pe colina pe care era construitã cetatea lor ca sã-l arunce de acolo. 30 Însã el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo. Isus alungã un duh necurat (Mc 1,21-28) 31 Apoi
Mt 8,29 Mt 2,23+ Mc 1,24
In 6,69 4,14
a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – ºi îi învãþa în zilele de sâmbãtã, 32 iar ei erau uimiþi de învãþãtura lui deoarece cuvântul lui avea autoritate. 33 Era în sinagogã un om care avea duh de diavol necurat ºi striga în gura mare: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cine eºti: sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însã Isus i-a poruncit spunându-i: „Taci ºi ieºi din el!” Atunci diavolul l-a trântit jos, în mijloc, ºi a ieºit din el fãrã ca sã-i facã vreun rãu. 36 I-a cuprins teama pe toþi ºi spuneau unii cãtre alþii: „Ce fel de învãþãturã este aceasta? El le porunceºte duhurilor necurate cu autoritate ºi putere ºi ele se îndepãrteazã!” 37 ªi vestea despre el s-a rãspândit în tot þinutul dimprejur.
a Lit.: astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Expresia „în urechile voastre” este folositã ºi în VT (Dt 5,1; 2Sam 3,19). De notat legãtura subtilã între „ochi” (v. 20), „urechi” (v. 21) ºi „mãrturie” (v. 22). b Lit.: Amen – cuvânt de origine ebraicã, folosit în VT ca o confirmare a unei stãri, deseori ca rãspuns la o rugãciune (Dt 27,15; Ps 106,48 etc.). A
fost preluat ca atare, netradus, în NT. Folosirea acestui cuvânt în greacã împreunã cu un verb se aflã numai pe buzele lui Isus. În traducerile contemporane întâlnim douã tendinþe: 1) preluarea cuvântului fãrã a-l traduce, în special în traducerile liturgice; 2) redarea sensului în funcþie de context: „adevãrat”, „într-adevãr”, „cu siguranþã” etc.
Lc 4,38
149 Vindecãri la Cafarnaum (Mt 8,14-17; Mc 1,29-34) 38
Dupã ce a ieºit din sinagogã, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsã de o febrã mare ºi l-au rugat pentru ea. 39 Aplecându-se asupra ei, a poruncit febrei ºi aceasta a lãsat-o. Sculându-se îndatã, ea a început sã-i serveascã. 40 La apusul soarelui, toþi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-ºi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41 din mulþi ieºeau diavoli care strigau ºi spuneau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea sã vorbeascã pentru cã ºtiau cã el este Cristos.
13,13 1Tim 4,14 Mt 8,29 Mc 1,34
Isus pleacã din Cafarnaum (Mc 1,35-39) 42
Dupã ce s-a fãcut ziuã, a ieºit ºi a mers într-un loc pustiu, însã mulþimile îl cãutau ºi, ajungând pânã la el, voiau sã-l opreascã sã plece de la ei. 43 Dar el le-a spus: „Trebuie sã vestesc împãrãþia lui Dumnezeu ºi celorlalte cetãþi pentru cã de aceea am fost trimis”. 44 ªi predica prin sinagogile din Iudeeaa.
Mc 1,38
Pescuirea minunatã. Cei dintâi discipoli (Mt 4,18-22; Mc 1,16-20) 1
Pe când mulþimea îl îmbulzea ca sã asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stãtea lângã lacul Genezaret, a vãzut douã bãrci 5 trase la mal, iar pescarii, coborâþi din ele, spãlau nãvoadele. Suin-
Mc 4,1
du-se într-una din bãrci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepãrteze puþin de la mal. Aºezându-se, învãþa mulþimile din barcã. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înainteazã în larg ºi aruncaþi-vã nãvoadele pentru pescuit!” 5 Rãspunzând, Simon i-a spus: „Învãþãtorule, toatã noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însã la cuvântul tãu, voi arunca nãvoadele”. 6 ªi, fãcând aceasta, au prins aºa o mare mulþime de peºti încât li se rupeau nãvoadele. 7 Atunci au fãcut semne însoþitorilor lor din cealaltã barcã sã vinã pentru a-i ajuta. Ei au venit ºi au umplut amândouã bãrcile încât erau gata sã se scufunde. 8 Vãzând aceasta, Simon Petru a cãzut la picioarele lui Isus spunând: „Îndepãrteazã-te de mine, Doamne, cãci sunt un om pãcãtos”. 9 Pentru cã îl cuprinsese teama pe el ºi pe toþi care erau cu el pentru pescuirea pe care au fãcut-o, 10 la fel ºi pe
Mc 1,16.19 Mc 4,1-2
2
3
a În cele mai vechi ºi importante manuscrise avem: sinagogile din Iudeea. Unele manuscrise se referã la sinagogile din Galileea. Este greu de înþeles, într-adevãr, activitatea lui Isus în afara
Galileii, cãci textul lui Luca nu vorbeºte despre o deplasare a lui Isus în Iudeea. Probabil trebuie sã înþelegem prin Iudeea toatã þara Israel, la fel ca în 7,17; Fap 10,37; 28,21.
In 21,1-6 Mt 8,10 Mt 8,3
Ex 33,20 Lc 1,12
Lc 5,11 Mc 1,17.20 In 21,15-17 12,33
150
Iacob ºi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoþitorii lui Simon. Însã Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”. 11 Dupã ce au dus bãrcile la mal, pãrãsind toate, l-au urmat pe el. Vindecarea unui lepros (Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)
Mc 1,34 Lev 14,1-32 4,14 3,21
12 Pe când se afla într-una dintre cetãþi, un om plin de leprã, vãzându-l pe Isus, a cãzut cu faþa la pãmânt ºi l-a rugat spunând: „Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 13 Întinzându-ºi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Fii curãþat!” Îndatã lepra l-a pãrãsit. 14 Atunci, el i-a poruncit sã nu spunã nimãnui, ci „mergând, aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþarea taa, dupã cum a poruncit Moise, ca sã fie mãrturieb pentru ceilalþi”. 15 Vestea despre el se rãspândea din ce în ce mai mult ºi mari mulþimi se adunau ca sã-l asculte ºi sã fie vindecate de bolile lor. 16 Însã el se retrãgea în locuri pustii ºi se ruga.
Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Mc 2,1-12) 17
Mt 8,10 Mt 2,4+ Mt 3,7+
Într-una din zile, pe când învãþa, ºedeau ºi unii farisei ºi învãþaþi ai Legii care veniserã din toate satele Galileii ºi Iudeii ºi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca sã vindece. 18 ªi iatã, câþiva bãrbaþi purtau pe un patc un om care era paralizat ºi încercau sã-l aducã la el ºi sã-l punã înaintea lui. 19 ªi, negãsind pe unde sã-l ducã pânã la el din cauza mulþimii, urcându-se pe acoperiº, l-au lãsat printre olaned cu patul pânã în mijloc, în faþa lui Isus. 20 Vãzând credinþa lor, a zis: „Omule, pãcatele îþi sunt iertate!” 21 Cãrturarii ºi fariseii au început sã se întrebe: „Cine este acesta care rosteºte blasfemii? Cine poate sã ierte pãcatele în afarã de singur
a În Lev 14,4-7.10-20, se prescrie ca jertfã pentru curãþarea de leprã: douã pãsãri vii, curate, lemn de cedru, aþã roºie rãsucitã ºi isop; doi berbeci de un an, fãrã meteahnã, o oaie, o treime de efã de fãinã ºi o mãsurã de untdelemn. b Mãrturia este adusã pentru puterea lui Isus ºi, în acelaºi timp, pentru ascultarea lui faþã de Lege. Ea este adresatã nu numai preotului care trebuie sã constate vindecarea (Lev 14,2-3), ci ºi autoritãþilor evreieºti, care cãutau sã-l învinuiascã de nerespectarea Legii, ºi vizeazã întreg poporul.
c Luca preferã pat sau pãtuþ faþã de targã la ceilalþi evangheliºti. d Acoperiºul caselor obiºnuite din Palestina era fãcut din bârne de lemn puse peste pereþii de piatrã sau lut. Aceste bârne erau acoperite cu stuf ºi ramuri de spini ºi cu un strat de pãmânt. În anotimpul ploios, acoperiºul se putea înclina. Despre un astfel de acoperiº, care putea fi dat la o parte foarte uºor, vorbeºte Mc 2,4. Cititorii lui Luca nu-ºi puteau imagina un astfel de acoperiº ºi de aceea evanghelistul are în vedere o casã greco-romanã.
Lc 5,22
151
Dumnezeu?” 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, rãspunzând, le-a zis: „La ce vã gândiþi în inimile voastre? 23 Ce este mai uºor: a spune «Pãcatele îþi sunt iertate!» sau a spune «Ridicã-te ºi umblã!»? 24 Însã ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus omului paralizat – îþi zic ridicã-te, ia-þi patul ºi du-te acasã”. 25 ªi îndatã s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zãcuse ºi s-a dus acasã, preamãrindu-l pe Dumnezeu. 26 Uluirea i-a cuprins pe toþi ºi-l preamãreau pe Dumnezeu ºi spuneau plini de teamã: „Astãzi am vãzut lucruri minunate”.
2,20 1,12
Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Mc 2,13-17) 27 Dupã acestea, a ieºit ºi a vãzut un vameºa, cu numele de Levi, care stãtea la postul lui de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” 28 Pãrãsind toate, s-a ridicat ºi l-a urmat. 29 Iar Levi a fãcut pentru el un mare ospãþ în casa lui. Se afla acolo o mare mulþime de vameºi ºi alþii care ºedeau cu ei la masã. 30 Fariseii ºi cãrturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncaþi ºi beþi împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 31 Dar Isus, rãspunzându-le, a zis: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”.
Mt 5,46 Mt 2,4+; 3,7+ Mt 9,10
Discuþii despre post (Mt 9,14-17; Mc 2,18-22) 33
Însã aceºtia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea ºi fac rugãciuni, la fel ºi cei ai fariseilor, dar ai tãi mãnâncã ºi beau”. 34 Isus le-a spus: „Puteþi oare sã-i faceþi pe nuntaºi sã posteascã, atât timp cât mirele este cu ei? 35 Vor veni însã zile când mirele va fi luat de la ei. În zilele acelea vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolã: „Nimeni nu rupe o bucatã dintr-o hainã nouã ca s-o punã la o hainã veche, altfel o va rupe pe cea nouã ºi bucata din cea nouã nu se va potrivi la cea veche. 37 Tot aºa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsã, iar burdufurile se stricã. 38 Dimpotrivã, vinul nou trebuie pus în burdufurib noi. 39 Nimeni, a Vameºii erau evrei responsabili cu colectarea taxelor indirecte pentru romani. În regiunile supuse prefecþilor ºi guvernatorilor romani: Iudeea, Samaria, Idumeea, taxele directe erau strânse de perceptori angajaþi direct de cãtre romani. Celelalte taxe erau adunate de un responsabil care era ajutat de vameºi. Ei plãteau în avans suma pe care o aºteptau romanii, dupã care puteau
recupera suma plãtitã. Sistemul favoriza abuzurile ºi necinstea. La Cafarnaum exista un asemenea post de vamã, întrucât pe aici trecea marele drum comercial de la Acro la Damasc. b Burduful este un recipient folosit în Palestina pentru apã, lapte ºi vin, confecþionat din pielea netãbãcitã a animalelor mici (de obicei capre); vezi Gen 21,15; Jud 4,19; Ios 9,4.13.
In 3,19
Lc 6,1
152
dupã ce a bãut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru cã spune: «Cel vechi e mai bun!»” Spicele rupte în zi de sâmbãtã (Mt 12,1-8; Mc 2,23-28) 1 Într-o
zi de sâmbãtã, trecea printre lanuri de grâu, iar discipolii lui rupeau spice, le frecau în palmã ºi le mâncau. Însã unii din6 tre farisei au spus: „De ce faceþi ceea ce nu este permis sâmbãta?” 2
1Sam 21,2-7 Ex 25,23
3
Isus le-a rãspuns: „Nu aþi citit ce a fãcut David când era flãmând, el ºi cei care erau cu el, 4 când a intrat în casa lui Dumnezeu ºi, luând pâinile ofrandei, pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât numai preoþii, a mâncat ºi a dat ºi celor ce erau cu el?” 5 ªi le-a spus: „Fiul Omului este stãpânul sâmbetei”a. Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Mc 3,1-6) 6 Într-o
Lc 13,10-17; 14,1-6 In 1,48+
11,53
altã zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã ºi învãþa. Era acolo un om a cãrui mânã dreaptã era paralizatãb. 7 Cãrturarii, însã, ºi fariseii îl urmãreau ca sã vadã dacã vindecã în zi de sâmbãtã, ca sã gãseascã de ce sã-l acuze. 8 Dar el cunoºtea gândurile lor ºi i-a spus omului care avea mâna paralizatã: „Ridicã-te ºi stai în mijloc!” El s-a ridicat ºi a stat acolo. 9 Isus le-a spus: „Vã întreb dacã este permis în zi de sâmbãtã sã faci bine sau sã faci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” 10 Privindu-i pe toþi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-þi mâna!” El a fãcut astfel ºi mâna lui s-a vindecat. 11 Dar ei s-au umplut de furie ºi se sfãtuiau ce-ar putea sã-i facã lui Isus. Alegerea celor doisprezece apostoli (Mt 10,1-4; Mc 3,13-19)
3,21
12 În zilele acelea, s-a dus pe munte sã se roage ºi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu. 13 Când s-a fãcut ziuã, i-a chemat pe discipolii sãi la sine ºi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, ºi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob ºi Ioan, pe Filip ºi Bartolomeu, 15 pe Matei ºi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, ºi pe Simon numit Zelotulc, 16pe Iuda, fiul lui Iacob, ºi pe Iuda Iscariotd, care a devenit trãdãtor.
a Codicele D adaugã la v. 5: În aceeaºi zi, vãzând pe cineva care lucra în zi de sâmbãtã, i-a spus: „Omule, dacã ºtii ceea ce faci, ferice de tine; dar dacã nu ºtii, eºti un blestemat ºi un nelegiuit”. b Lit.: atrofiatã, uscatã.
c Zeloþii constituiau un grup de evrei care se opuneau, uneori cu violenþã, ocupaþiei romane, practicând „zelul pentru Lege”. d Lit.: om din Qeriot, nume a douã localitãþi: 1) la sud de Hebron; 2) la est de Marea Moartã. Iuda este singurul dintre apostoli care nu este galileean.
153
Lc 6,17
Isus ºi mulþimile (Mt 4,24-25; Mc 3,7-12) 17 Coborând
împreunã cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulþime de discipoli ºi mult popor din toatã Iudeea, din Ierusalim ºi din regiunea Tirului ºi a Sidonului, de lângã mare, 18 au venit ca sã-l asculte ºi sã fie vindecaþi de bolile lor. Cei chinuiþi de duhuri necurate erau vindecaþi 19 ºi toatã mulþimea încerca sã-l atingã pentru cã ieºea din el o putere care-i vindeca pe toþi.
5,17; 8,46 Mc 5,30
Fericirile (Mt 5,1-12) 20
Ridicându-ºi ochii spre discipolii sãi, a spus: „Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu. 21 Fericiþi voi, care acum sunteþi flãmânzi, cãci vã veþi sãtura. Fericiþi voi, care plângeþi acum, cãci veþi râde. 22 Fericiþi veþi fi când oamenii vã vor urî, când vã vor alunga, când vã vor insulta ºi vor ºterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. 23 Bucuraþi-vã în ziua aceea ºi tresãltaþi de bucurie, cãci iatã, rãsplata voastrã va fi mare în cer; pentru cã aºa au fãcut ºi pãrinþii lor profeþilor. 24 Dar, vai vouã, bogaþilor, pentru cã vã primiþi mângâierea. 25 Vai vouã, celor care sunteþi sãtui acum, cãci veþi suferi de foame. Vai vouã, celor care râdeþi acum, cãci veþi boci ºi veþi lãcrima. 26 Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentru cã aºa au fãcut pãrinþii lor profeþilor falºi.
Is 65,13-14
Is 5,8-25 Hab 2,6-7
Iubirea faþã de duºmani (Mt 5,38-48) 27
Însã vouã, care mã ascultaþi, vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri, faceþi bine celor care vã urãsc, 28 binecuvântaþi-i pe cei care vã blestemã, rugaþi-vã pentru cei care vã defãimeazã. 29 Celui care te loveºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt, iar pe cel care-þi ia mantia nu-l împiedica sã-þi ia ºi tunica. 30 Celui care îþi cere, dã-i, ºi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi. 31 Aºa cum vreþi ca oamenii sã vã facã vouã, faceþi-le la fel. 32 Dacã îi iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Cãci ºi pãcãtoºii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. 33 ªi dacã faceþi bine celor care vã fac bine, ce rãsplatã aveþi? ªi pãcãtoºii fac la fel. 34 ªi dacã daþi cu împrumut celor de la care speraþi sã primiþi înapoi, ce rãsplatã aveþi? ªi pãcãtoºii dau cu
Rom 12,14-21 1Cor 6,7 Lc 12,33 Tob 4,15
14,12-14
Lc 6,35 Sir 4,10-11
154
împrumut pãcãtoºilor ca sã primeascã la fel. 35 Voi însã iubiþi-i pe duºmanii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu împrumut fãrã ca sã aºteptaþi nimic, iar rãsplata voastrã va fi mare ºi veþi fi fiii Celui Preaînalt, pentru cã el este bun faþã de cei nerecunoscãtori ºi rãi. 36 Fiþi milostivi precum Tatãl vostru este milostiv. Judecarea aproapelui (Mt 7,1-4.16-21.24-27; 12,33-35)
Ex 34,6-7 Rom 14,10 Mc 4,24
In 13,16; 15,20
37 Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi; nu condamnaþi ºi nu veþi fi condamnaþi, iertaþi ºi veþi fi iertaþi; 38 daþi ºi vi se va da; o mãsurã bunã, îndesatã, scuturatã ºi cu vârf vi se va turna în poalãa, cãci cu mãsura cu care mãsuraþi, vi se va mãsura ºi vouã”. 39 Le-a spus ºi o parabolã: „Poate un orb sã conducã un alt orb? Nu vor cãdea amândoi în groapã? 40 Discipolul nu este superior învãþãtorului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca învãþãtorul sãu. 41 De ce, aºadar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu, însã nu iei în seamã bârna din ochiul tãu? 42 Cum poþi sã-i spui fratelui tãu: «Frate, lasã-mã sã scot paiul din ochiul tãu», atunci când nu vezi bârna din ochiul tãu? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea limpede sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu. 43 Cãci nu este nici un pom bun care sã facã fructe rele ºi nici un pom rãu care sã facã fructe bune, 44 pentru cã orice pom se cunoaºte dupã fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini ºi nici struguri din mãrãcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rãu scoate rãul din tezaurul rãu al inimii sale. Cãci gura lui vorbeºte din prisosul inimii. 46 De ce mã numiþi «Doamne, Doamne» ºi nu faceþi ce vã spun?
Casa construitã pe stâncã (Mt 7,24-27) 47
Oricine vine la mine ºi ascultã cuvintele mele ºi le îndeplineºte vã voi arãta cu cine se aseamãnã: 48 este asemenea cu omul care, construind o casã, a sãpat adânc ºi a pus temelia pe stâncã. Venind inundaþia, ºuvoiul s-a nãpustit în casa aceea, dar nu a putut sã o clatine pentru cã fusese construitã bine. 49 Însã cine ascultã ºi nu îndeplineºte este asemenea cu omul care construieºte o casã pe pãmânt, fãrã temelie. ªuvoiul s-a nãpustit asupra ei ºi îndatã s-a nãruit. Iar prãbuºirea ei a fost mare”.
a Lit.: în pliurile tunicii sau ale mantiei prinse la centurã. Acestea erau folosite ca sac de provizie. Imaginea ilustreazã generozitatea lui Dumnezeu
faþã de cei care iartã. Dumnezeu îl recompenseazã pe omul generos cu o mãsurã divinã, incomparabil mai mare decât mãsura umanã.
Lc 7,1
155
Vindecarea servitorului centurionului (Mt 8,5-13; In 4,43-54) 1
Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Cafarnaum. Un centurion avea un servitor la 7 care þinea mult ºi care, fiind bolnav, trãgea de moarte. Auzind des2
3
pre Isus, a trimis la el pe unii bãtrâni dintre iudei ca sã-l roage sã vinã sã-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceºtia îl rugau insistent: „Este vrednic ca sã-i faci aceasta, 5 cãci iubeºte naþiunea noastrã, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6 Isus a mers cu ei ºi nu era departe de casã când centurionul a trimis câþiva prieteni spunându-i: „Doamne, nu te deranja cãci nu sunt vrednic sã intria sub acoperiºul meu, 7 de aceea nu m-am considerat vrednic sã vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt ºi servitorul meu va fi vindecatb. 8 Cãci, deºi sunt un om supus autoritãþii, am sub comanda mea soldaþi; ºi spun unuia «Du-te!» ºi se duce, iar altuia «Vino!» ºi vine; ºi servitorului meu «Fã aceasta!» ºi face”. 9 Isus s-a mirat auzind aceasta ºi, întorcându-se cãtre mulþimea care-l urma, a spus: „Vã spun cã nici în Israel nu am gãsit aºa o credinþã”. 10 Când cei trimiºi s-au întors acasã, l-au gãsit pe servitorc sãnãtos.
12,33
Mt 8,10 1Rg 17,10
Învierea fiului vãduvei din Nain 11 Îndatã
dupã aceea s-a dus într-o cetate numitã Naind. Mergeau împreunã cu el discipolii ºi o mare mulþime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetãþii, iatã cã era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, ºi aceasta era vãduvã; ºi multã lume din cetate era cu ea. 13 Când a vãzut-o, Domnului i s-a fãcut milã de ea ºi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriule, iar cei care-l duceau s-au
a Invitaþia de a intra în casa unui pãgân putea sã-l punã pe un evreu într-o situaþie dificilã (Fap 10,28; 11,12). În Talmud scrie: „Locuinþa pãgânilor este necuratã”. Centurionul aratã cã este bine informat cu privire la legea ebraicã ºi considerã cã, invitându-l pe Isus sã intre în casa lui, l-ar putea compromite în faþa poporului sãu. b Câteva manuscrise foarte vechi au imperativul: sã fie vindecat. Alte manuscrise importante au viitorul: va fi vindecat. Este greu de admis în context tonul imperativului. c O serie de manuscrise adaugã: servitorul, care fusese bolnav. Traducerile
1,43
recente preferã totuºi varianta scurtã pentru autoritatea manuscriselor în care apare. d În ebraicã, Naym înseamnã „plãcut”. Este menþionatã numai aici în Biblie; este o localitate situatã la 9 km sud-est de Nazaret, pe locul actualului Nain. Numai Vg ºi NVg au preluat pronunþia ebraicã, Naim. Traducerile actuale transcriu cuvântul din greacã: Nain. e Termenul grec soros înseamnã vas pentru pãstrarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale unui mort, deseori din piatrã, sub formã de urnã sau osuar. În Palestina, nu se cunoºtea în acea vreme un astfel de vas. Probabil Luca se exprimã %
Lc 7,15 Mt 8,3 1Rg 17,23 1,12; 2,20 Mt 16,14 Lc 1,68; 4,14 4,44+
156
oprit. ªi a spus: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” 15 Mortul s-a ridicat ºi a început sã vorbeascã, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toþi i-a cuprins teama ºi-l preamãreau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” ºi „Dumnezeu a vizitat poporul sãu”. 17 Vestea aceasta despre el s-a rãspândit în toatã Iudeea ºi în toatã regiunea dimprejur. Mãrturia lui Isus despre Ioan (Mt 11,2-19)
Is 35,5-6; 42,7; 26,19; 61,1 2,34+
Mal 3,1
18 Discipolii l-au înºtiinþat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii sãi 19 ºi i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu eºti cel care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãm pe altul?” 20 Când au ajuns la el, bãrbaþii aceia i-au spus: „Ioan Botezãtorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eºti acela care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãm pe altul?»” 21 În ceasul acela îi vindecase pe mulþi de boli, de infirmitãþi ºi de duhuri rele, iar multor orbi le dãruise vederea. 22 Atunci le-a rãspuns: „Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan ceea ce aþi vãzut ºi aþi auzit: orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþaþi ºi surzii aud, morþii învie, iar sãracilor li se aduce vestea cea bunã 23 ºi fericit este cel care nu se scandalizeazã de mine”. 24 Când au plecat trimiºii lui Ioan, a început sã spunã cãtre mulþimi despre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt? 25 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei ce sunt îmbrãcaþi în haine scumpe ºi trãiesc în desfãtare sunt în palate regale. 26 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un profet? Da, ºi mai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care s-a scris: Iatã, îl trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale, care va pregãti calea înaintea ta. 28 Cãci eu vã spun: nimeni dintre cei nãscuþi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însã cel mai mic în împãrãþia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Tot poporul care-l asculta ºi vameºii l-au recunoscut pe Dumnezeua, botezându-se cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii ºi învãþaþii Legii au zãdãrnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, cãci nu s-au lãsat botezaþi de el. 31 Aºadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaþii? Cu cine se aseamãnã? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaþã ºi strigã unii cãtre alþii:
astfel pentru a se face înþeles de creºtinii proveniþi din lumea greco-romanã, cãrora le scrie.
a Lit: i-au dat dreptate lui Dumnezeu.
157
Lc 7,33
«V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat, v-am cântat de jale ºi n-aþi plâns». 33 Cãci a venit Ioan Botezãtorul, care nu mãnâncã pâine ºi nu bea vin, iar voi spuneþi: «Are diavol». 34 A venit Fiul Omului, care mãnâncã ºi bea, iar voi spuneþi: «Iatã un mâncãcios ºi un bãutor, prieten cu vameºii ºi pãcãtoºii!» 35 Dar Înþelepciunii i s-a dat dreptate de cãtre toþi fiii ei”.
In 6,35
Iertarea femeii pãcãtoase 36 Unul dintre farisei l-a invitat sã mãnânce la ela. A intrat în casa fariseului ºi s-a aºezat la masãb. 37 ªi iatã, era în cetate o femeie pãcãtoasã. Aflând cã el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme. 38 Plângând, stãtea în spate, la picioarele lui. A început sã-i ude picioarele cu lacrimi, le ºtergea cu pãrul capului ei, îi sãruta picioarele ºi le ungea cu miresme. 39 Vãzând aceasta, fariseul care îl chemase îºi spunea în sine: „Dacã acesta ar fi fost profet, ar fi ºtiut cine ºi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, cãci este o pãcãtoasã”c. 40 Rãspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am sã-þi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învãþãtorule!” 41 „Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinarid, iar celãlalt cincizeci. 42 Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a rãspuns: „Cred cã cel cãruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”. 44 Atunci, întorcându-se cãtre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta ºi tu nu mi-ai turnat apã pe picioaree; ea, însã, mi-a udat picioarele cu lacrimi ºi mi le-a ºters cu pãrul ei. 45 Sãrut nu mi-ai datf; ea, însã, de când a intratg, nu a încetat
a Luca este singurul dintre evangheliºti care ne prezintã ºi „farisei favorabili” lui Isus, care-l invitã la masã (11,37; 14,1) ºi care-l previn de ameninþarea lui Irod (13,31). b Lit.: s-a culcat pe un triclinium, poziþie în care se servea masa la solemnitãþi în lumea greco-romanã. La aceste mese erau invitaþi numai bãrbaþi. Locul din partea opusã intrãrii în salã era rezervat pentru oaspetele de onoare. c Faptul cã o pãcãtoasã publicã a putut intra în casa fariseului se explicã prin obiceiul care le permitea celor neinvitaþi sã ia parte la un banchet, ca
11,37; 14,1
Mt 16,14 In 4,18-19
spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), ºi puteau participa direct la discuþii, fiind favorizaþi de arhitectura sãlilor de mese. d Un dinar = plata unei zile de muncã. e Spãlarea picioarelor era un semn de ospitalitate faþã de cei invitaþi într-o casã ºi era fãcutã de un slujitor sau de soþia gazdei, în timp ce oaspetele se aºeza la masã pe triclinium. f Sãrutul este asociat cu salutul ºi face parte din ceremonialul întâlnirii persoanelor de vazã sau a celor apropiate, în special dupã o absenþã îndelungatã. g Multe manuscrise ºi unele traduceri moderne folosesc persoana I: de când am intrat ºi se referã la Isus, dar, pentru %
Lc 7,46
Mt 21,31
Mt 8,10
158
sã-mi sãrute picioarele. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însã mi-a uns picioarele cu miresme. 47 De aceea îþi spun: i s-au iertat pãcatele ei cele multe, pentru cã a iubit mult; însã cui i se iartã puþin, iubeºte puþin”. 48 Apoi a spus cãtre ea: „Pãcatele þi-au fost iertate”. 49 Cei care erau cu el la masã au început sã spunã: „Cine este acesta care iartã ºi pãcatele?” 50 Însã el a zis femeii: „Credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace!” Femeile evlavioase 1
Lc 4,43-44 Mt 8,29 Mt 27,55-56 Mc 15,40-41 Lc 23,49; 24,10 In 19,25
Ier 4,3-4 Dt 29,3
ªi dupã aceea, el trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducând vestea cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau 8 cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vindecate de 2
duhuri rele ºi de boli: Mariaa, numitã Magdalenab, din care scosese ºapte diavolic, 3 ºi Ioana, soþia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana ºi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau. Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-17; Mc 4,1-12) 4 Pe când îl însoþea o mulþime mare ºi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolã: 5 „Semãnãtorul a ieºit sã-ºi semene sãmânþa. În timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului, dar a fost cãlcatã în picioare ºi pãsãrile cerului au mâncat-o. 6 O altã parte a cãzut pe piatrã ºi, dupã ce a rãsãrit, s-a uscat pentru cã nu avea umezealã. 7 Altã parte a cãzut între spini, dar spinii, crescuþi în acelaºi timp, au înãbuºit-o. 8 Iar altã parte a cãzut în pãmânt bun ºi, crescând, a dat rod însutit”. Dupã ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”
claritatea textului, am preferat varianta TOB ºi Vetus latina, deoarece pare puþin probabil ca femeia sã fi venit mai înainte, sau o datã cu Isus (vezi v. 36-37). a Nu avem nici un motiv s-o identificãm pe Maria Magdalena cu femeia pãcãtoasã din Lc 7,36-50 ºi nici cu Maria, sora Martei (Lc 10,38-42). Singurele informaþii pe care ni le dã Evanghelia sunt: 1) din ea Isus a scos ºapte diavoli; 2) este prima cãreia i s-a arãtat Isus dupã înviere (In 20,11-18; Mt 28,9-10; Mc 16,9-11). b Maria provine din cetatea Magdala, în ebraicã Migdal = turn, termen folosit
deseori în VT ca nume propriu (Ex 14,2). Pe locul vechii aºezãri se aflã azi localitatea Migdal, la 5 km nord de Tiberiada, pe malul vestic al lacului Genezaret. c Faptul cã Maria Magdalena fusese posedatã nu înseamnã cã era pãcãtoasã, deoarece posedarea este o suferinþã pe care Dumnezeu o poate permite pentru motive diverse. De aceea, evanghelistul insistã asupra termenului „vindecare” ºi nu „exorcizare”. E posibil ca numãrul 7, expresia plinãtãþii, sã evoce un caz grav de posedare, ori posedare repetatã (Lc 11,26).
Lc 8,9
159 9 Atunci
l-au întrebat discipolii sãi ce ar putea sã însemne aceastã parabolã. 10 El le-a spus: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei lui Dumnezeu, celorlalþi [li se vorbeºte] în parabole. Pentru ca vãzând sã nu vadã ºi auzind sã nu înþeleagã.
Is 6,9
Explicarea parabolei semãnãtorului (Mt 13,18-23; Mc 4,13-20) 11 Aceastã parabolã înseamnã: sãmânþa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultã, apoi vine diavolul ºi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, sã fie mântuiþi. 13 Cei de pe piatrã sunt aceia care, când ascultã cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceºtia nu au rãdãcinã: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercãrii, dau înapoi. 14 Ceea ce a cãzut între spini sunt cei care ascultã, dar, cu timpula, sunt înãbuºiþi de griji, bogãþii ºi plãcerile vieþiib ºi nu ajung sã rodeascã. 15 Iar ceea ce a cãzut în pãmânt bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimã curatã ºi generoasã, îl pãstreazã ºi aduc roade în rãbdare.
Mt 8,10
21,34
Parabola candelei (Mc 4,21-25) 16
Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intrã sã vadã lumina. 17 Cãci nu este nimic ascuns care sã nu fie cunoscut ºi sã nu iasã la luminã. 18 Aveþi grijã, aºadar, cum ascultaþi, pentru cã celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce crede cã are”.
In 8,12 2 Mt 10,26 =Lc 12,2 2 Mc 4,24-25 2 Mt 13,12; 25,29 =Lc 19,26
Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35) 19 Au venit la el mama ºi fraþii lui ºi nu puteau sã ajungã pânã la el din cauza mulþimii. 20 I s-a fãcut cunoscut: „Mama ta ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã te vadã”. 21 Dar el le-a rãspuns: „Mama mea ºi fraþii mei sunt aceºtia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl îndeplinesc”.
a
Lit.: mergând, înaintând. Cele trei pericole care distrag atenþia de la cuvântul lui Dumnezeu pot fi comparate cu „cele trei capcane ale lui Belial” din Documentul de la Damasc, b
aparþinând textelor de la Qumran, în care autorul vede Israelul prins în trei capcane: necinstirea sanctuarului, bogãþia ºi convieþuirea cu mai multe femei.
11,27-28
Lc 8,22
160
Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Mc 4,35-41) 22 Într-una
Lc 1,12; 4,15
din zile, s-a urcat în barcã împreunã cu discipolii sãi ºi le-a spus: „Sã trecem în partea cealaltã a lacului”. ªi au plecat. 23 Pe când vâsleau, el a adormit. ªi o furtunã s-a dezlãnþuit pe lac: barca se umplea cu apã, iar ei erau în pericol. 24 Atunci, venind la el, l-au trezit spunând: „Învãþãtorule! Învãþãtorule, pierim!” Iar el, trezindu-se, a certat vântul ºi valurile. Ele au încetat ºi s-a fãcut liniºte. 25 Atunci le-a spus: „Unde este credinþa voastrã?” Ei însã au fost cuprinºi de teamã ºi se mirau spunând unii cãtre alþii: „Cine este oare acesta cã porunceºte chiar ºi vânturilor ºi apei ºi ele îl ascultã?” Isus vindecã un om posedat de diavol în þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Mc 5,1-20) 26
4,34 Mt 4,3
ªi au tras la mal în þinutul gherasenilora, care este de partea cealaltã a Galileii. 27 Dupã ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieºit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrãcãminte ºi nici nu locuia în casã, ci în morminte. 28 Când l-a vãzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pãmânt în faþa lui ºi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog sã nu mã chinuieºti!”b, 29 pentru cã el îi poruncise duhului necurat sã iasã din om. De fapt, de multe ori pusese stãpânire pe el. Pentru a fi pãzit, fusese legat cu cãtuºe la mâini ºi lanþuri la picioare, dar, sfãrâmând orice legãturã, era gonit de diavol în pustiu. 30 Atunci Isus, l-a întrebat: „Care-þi este numele?” El i-a rãspuns: „Legiune”, cãci intraserã mulþi diavoli în el. 31 ªi-l rugau sã nu le porunceascã sã intre în abisc.
a Numele þinutului este foarte mult discutat. Majoritatea manuscriselor propun: ghergheseni pentru cã aºezarea localitãþii Gherasa nu corespunde cu descrierea din Evanghelie. Dar varianta gheraseni pare cea mai probabilã în Luca, întrucât este varianta cea mai dificilã ºi cea mai frecventã în primele manuscrise ale Evangheliei dupã sfântul Luca. Gherasa (actualul Gherash) este o localitate în Transiordania la cca. 50 km sud-est de lacul Genezaret, situat în regiunea Decapole din munþii Ghilead, la marginea pustiului spre est. Origene, vizitând aºezarea, noteazã cã este o localitate din Arabia care nu are în
apropiere nici mare ºi nici lac în care ar fi putut sã se arunce porcii. Oricât ar fi de dificilã stabilirea cu exactitate a numelui localitãþii, învãþãtura religioasã a relatãrii rãmâne clarã. b Lit.: nu mã pune la încercare; basanos – rãdãcina verbului folosit în greacã – era o piatrã din Lidia folositã pentru recunoaºterea aurului, prin frecare. c În cosmologia semiticã, sub pãmânt se aflã „apele de dedesubt” care simbolizeazã „haosul” în luptã cu lumea creatã de Dumnezeu (Gen 1,2). Diavolii sunt condamnaþi sã fie închiºi în acest haos în mod definitiv, pe când oamenilor le este oferitã posibilitatea alegerii personale.
Lc 8,32
161 32 Era
acolo o turmã mare de porci care pãºteau pe munte; ºi l-au rugat sã le dea voie sã intre în ei, iar el le-a dat voie. 33 Atunci diavolii au ieºit din om ºi au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptã în lac ºi s-a înecata. 34 Când au vãzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat sã dea de ºtire în cetate ºi în sate. 35 Iar ei au ieºit sã vadã ce s-a întâmplat ºi au venit la Isus; l-au gãsit pe omul din care ieºiserã diavolii îmbrãcat ºi întreg la minte, aºezat la picioarele lui Isus. ªi i-a cuprins frica. 36 Însã, când cei care au vãzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, 37 toatã mulþimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus sã se îndepãrteze de la ei, cãci erau cuprinºi de o mare fricã. Atunci, urcându-se în barcã, s-a întors. 38 Omul din care fuseserã scoºi diavolii îl ruga sã-l [lase sã] rãmânã cu el, însã l-a trimis, spunând: 39 „Întoarce-te acasã ºi povesteºte tot ceea ce a fãcut Dumnezeu pentru tine”. Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a fãcut Isus pentru el. Vindecarea unei femei ºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Mc 5,21-43) 40 Când
s-a întors Isus, a fost primit de mulþime, cãci toþi îl aºteptau. 41 ªi iatã cã a venit un bãrbat cu numele Iair, care era conducãtorul sinagogii ºi, cãzând la picioarele lui Isus, îl ruga sã vinã în casa lui 42 fiindcã avea o singurã fiicã, în jur de doisprezece ani, care era pe moarte. Pe când se ducea, mulþimile îl îmbulzeau. 43 O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îºi cheltuise toatã avuþia cu mediciib ºi care nu putuse fi vindecatã de nimeni, 44 apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucuriic mantiei ºi îndatã hemoragia ei s-a oprit. 45 Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?” Fiindcã toþi negau, Petru i-a zis: „Învãþãtorule, mulþimile se îmbulzesc ºi te îngrãmãdesc”d. 46 Însã a Faptul este interpretat de mulþi ca o manifestare a nemulþumirii lui Dumnezeu pentru prezenþa în numãr aºa de mare a animalelor considerate de evrei necurate. Lc 11,24 spune cã duhurile necurate, alungate din oameni, cautã loc de refugiu în pustiu, morminte sau chiar în persoane demente. Întrucât porcii erau animale sacre pentru unele culte pãgâne ºi erau jertfiþi diavolilor (1Cor 10,20), „duhurile necurate” puteau gãsi în aceste „animale necurate” un loc potrivit de refugiu.
b Unele manuscrise omit: care îºi cheltuise toatã avuþia cu medicii, probabil pe considerentul cã Luca, fiind medic, nu putea accepta o expresie defavorabilã la adresa colegilor de breaslã. c Împletiturã din trei fire albe ºi unul albastru care orna fiecare din cele patru colþuri ale mantiei la evrei. d Unele manuscrise adaugã: ºi tu spui: Cine m-a atins?; probabil armonizare cu Mc 5,31.
1,12
Lc 8,47 6,19
Mt 8,10
1,12 Mc 1,34
162
Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru cã am simþit cã o putere a ieºit din mine”. 47 Atunci femeia, vãzând cã nu poate rãmâne ascunsã, a venit tremurând ºi, aruncându-se la picioarele lui, a mãrturisit în faþa întregului popor din ce cauzã l-a atins ºi cum a fost vindecatã imediat. 48 Iar el i-a spus: „Fiicã, credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace!” 49 Pe când încã mai vorbea, a venit cineva de la conducãtorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învãþãtor!” 50 Când a auzit, Isus i-a rãspuns: „Nu te teme, crede numai ºi ea va fi mântuitã!” 51 Venind deci la casa lui, nu a permis nimãnui sã intre cu el, decât lui Petru, Ioan ºi Iacob, tatãlui ºi mamei fetei. 52 Toþi plângeau ºi îºi bãteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeþi, fiindcã nu a murit, ci doarme!” 53 Iar ei îl luau în râs, ºtiind cã murise. 54 Atunci el, prinzând-o de mânã, a strigat: „Copilã, scoalã-te!” 55 ªi sufletul ei s-a întors ºi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit sã i se dea sã mãnânce. 56 Pãrinþii ei au rãmas uluiþi, dar el le-a poruncit sã nu spunã nimãnui cele întâmplate. Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13)
Mt 8,3; 8,29
1
Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor ºi puterea de a vindeca boli; apoi i-a trimis sã pre9 dice împãrãþia lui Dumnezeu ºi sã-i vindece pe cei bolnavi. ªi le-a 2
3
10,7 Fap 9,43; 16,15; 17,7; 18,3 Fap 13,51
spus: „Sã nu luaþi nimic la drum: nici baston, nici desagã, nici pâine, nici bania ºi nici sã nu aveþi câte douã tunicib 4 ºi în orice casã intraþi, rãmâneþi acolo ºi de acolo sã plecaþi. 5 Dacã unii nu vã primesc, ieºind din cetatea aceea, scuturaþi-vã praful de pe picioare ca mãrturie împotriva lor”. 6 Plecând, au strãbãtut fiecare sat, predicând evanghelia ºi sãvârºind pretutindeni vindecãri. Irod nu ºtie ce sã creadã despre Isus (Mt 14,1-12; Mc 6,14-29)
9,19
23,8-12
7
Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate ºi era nedumerit pentru cã unii ziceau: „Ioan a înviat din morþi”, 8 alþii: „S-a arãtat Ilie”; iar alþii: „A înviat unul dintre profeþii cei vechi”. 9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?” ªi cãuta sã-l vadã.
a Lit.: argint; spre deosebire de Mc 6,8 care se referã la monede de aramã, Luca vorbeºte despre monedele romane emise în Tir: shekelul de argint (tetradrahma) ºi 1/2 shekel (drahma) folosite în Palestina în timpul sãu. b Prima menþiune despre tunicã este
în Gen 3,21 când Domnul Dumnezeu a fãcut pentru Adam ºi Eva haine din piele. La popoarele antice tunica era o hainã cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bãrbaþi), ajungând pânã la glezne. De obicei, era de culoare albã ºi se îmbrãca direct pe piele.
163
Lc 9,10
Întoarcerea apostolilor ºi înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13) 10 Dupã ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au fãcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numitã Betsaida. 11 Când au aflat mulþimile, au mers dupã el. El le-a primit ºi le-a vorbit despre împãrãþia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavia. 12 Începuse sã se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat ºi i-au spus: „Dã drumul mulþimii pentru ca, mergând prin satele ºi þinuturile dimprejur, sã-ºi gãseascã adãpost ºi de mâncare, pentru cã suntem într-un þinut pustiu”. 13 El însã le-a spus: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Dar ei au rãspuns: „Nu avem decât cinci pâini ºi doi peºti. Doar dacã ne-am duce noi sã cumpãrãm de mâncare pentru tot poporul acesta!” 14 Erau cam cinci mii de bãrbaþi. Atunci a zis discipolilor sãi: „Puneþi-i sã se aºeze în grupuri de câte cincizeci!” 15 Ei au fãcut astfel ºi i-au aºezat pe toþi. 16 Atunci, luând cele cinci pâini ºi cei doi peºti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã înaintea mulþimii. 17 Toþi au mâncat ºi s-au sãturat ºi au strâns din ceea ce a rãmas douãsprezece coºuri cu bucãþi.
Mc 6,45
Mt 26,26 Ps 78,29
Mãrturisirea lui Petru ºi prima anunþare a morþii ºi învierii (Mt 16,13-21; Mc 8,27-31) 18 Pe
când se afla la o parte, în rugãciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: „Cine spun mulþimile cã sunt eu?” 19 Ei i-au rãspuns: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iar alþii cã «a înviat unul dintre profeþii cei vechi»”. 20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneþi cã sunt?” Atunci, rãspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!” 21 Dar el le-a interzis cu stricteþe sã spunã aceasta cuiva, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie sã sufere multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi de cãrturari, sã fie ucis ºi a treia zi sã învie”.
Lc 3,21 9,7-8 2,26+; 23,35 Mc 1,34
Urmarea lui Cristos (Mt 16,24-28; Mc 8,34–9,1) 23 Apoi
le spunea tuturor: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze. 24 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde, cine însã îºi va pierde viaþa pentru mine acela o va salva. 25 Aºadar, ce-i foloseºte omului dacã a câºtigat lumea întreagã, dar se pierde sau se ruineazã pe sine? 26 Cãci, dacã cineva se ruºineazã de mine ºi de cuvintele mele, ºi Fiul Omului
a Lit.: i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de îngrijire.
=Lc 14,27 In 12,26 =Lc 17,33 2 In 12,25
=Lc 12,9
Lc 9,27
164
se va ruºina de el, când va veni în gloria sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri. 27 Adevãrat vã spun: sunt unii dintre cei de faþã care nu vor gusta moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu”. Schimbarea la faþã (Mt 17,1-9; Mc 9,2-10) 8,51 3,21 24,16 24,4 Fap 1,10 In 13,1 2,38 22,45 In 1,14
1,35 1,12 In 1,34 9,21
28 Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munte ca sã se roage. 29 ªi, în timp ce se ruga, înfãþiºarea feþei lui s-a schimbat, iar îmbrãcãmintea lui a devenit albã, strãlucitoare. 30 ªi iatã, doi bãrbaþi vorbeau cu el: aceºtia erau Moise ºi Ilie 31 care, apãrând în mãreþie, vorbeau despre plecareaa lui care trebuia sã se împlineascã în Ierusalim. 32 Iar Petru ºi cei care erau cu el erau toropiþi de somn; când s-au trezit, au vãzut gloria lui ºi pe cei doi bãrbaþi care stãteau de vorbã cu el. 33 Când aceºtia s-au îndepãrtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”, neºtiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apãrut un nor ºi i-a învãluit în umbrã, iar ei s-au înspãimântat când au intrat în norb. 35 Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaþi de el!” 36 Îndatã ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tãcut ºi nu au spus nimãnui în zilele acelea ce au vãzut.
Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-18; Mc 9,14-27)
Fap 2,40
7,15 4,15
37 În ziua urmãtoare, dupã ce a coborât de pe munte, i-a ieºit în cale o mulþime mare. 38 ªi iatã, un bãrbat din mulþime a strigat: „Învãþãtorule, te rog, priveºte la fiul meu, pentru cã este singurul meu copil 39 ºi iatã, un duh îl ia în stãpânire ºi, pe neaºteptate, strigã, îl scuturã puternic de spumegã ºi, apoi, cu greu pleacã de la el, lãsându-l epuizat. 40 I-am rugat pe discipolii tãi sã-l alunge, dar n-au putut!” 41 Atunci Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi perversã, pânã când voi mai fi cu voi ºi vã voi suporta? Adu-l pe fiul tãu aici!” 42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pãmânt ºi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninþat duhul necurat, l-a vindecat pe copil ºi l-a dat tatãlui sãu. 43 Toþi erau uluiþi de mãreþia lui Dumnezeu.
a Lit.: exodul. Isus trebuia sã realizeze noul exod prin moartea, învierea ºi înãlþarea sa care se va întâmpla la Ierusalim, centrul istoriei mântuirii.
b În Evanghelia dupã sfântul Luca nu este clar dacã au intrat în nor numai Isus, Moise ºi Ilie sau ºi apostolii prezenþi pe munte.
Lc 9,44
165
A doua anunþare a morþii ºi învierii (Mt 17,22-23; Mc 9,30-32) În timp ce toþi se mirau pentru toate câte le fãcea, el le-a spus discipolilor sãi: 44 „Ascultaþi cu atenþiea cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”. 45 Însã ei nu înþelegeau cuvântul acesta, cãci era nelãmurit pentru ei, ca sã nu-l priceapã, ºi le era fricã sã-l întrebe despre cuvântul acesta.
4,15 9,22 Mc 4,13
Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Mc 9,33-37) 46 Le-a intrat însã în minteb întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus sã stea lângã el 48 ºi le-a spus: „Cine primeºte acest copil în numele meu pe mine mã primeºte. ªi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe cel care m-a trimis; cãci cel mai mic dintre voi toþi, acela este mare”.
=Lc 22,24
=Lc 10,16 Lc 22,26; 14,11
Puterea numelui lui Isus (Mc 9,38-40) 49
Atunci, Ioan i-a spus: „Învãþãtorule, am vãzut pe cineva care alunga diavoli în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu te urmeazã împreunã cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriþi, cãci cine nu este împotriva voastrã, este cu voi”.
Fap 3,16
IV. URCAREA SPRE IERUSALIM Refuzul samaritenilor 51
Când s-au împlinit zilele înãlþãrii sale, s-a îndreptat cu hotãrârec spre Ierusalim 52 ºi a trimis soli înaintea sa. ªi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca sã pregãteascã pentru el. 53 Însã nu l-au primit pentru cã se îndrepta spre Ierusalim. 54 Vãzând aceasta, discipolii Iacob ºi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei sã cerem ca focul sã coboare din cer ºi sã-i nimiceascã?”d. 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrate. 56 ªi au mers într-un alt sat.
a
Lit.: puneþi-vã în urechi. S-ar mai putea traduce: s-a iscat o ceartã între ei, dar v. 47 scoate în evidenþã cã e vorba de o frãmântare interioarã. c Lit.: ºi-a întãrit faþa. Expresia scoate în evidenþã faptul cã Isus, pe deplin conºtient de destinul sãu ºi cu toatã hotãrârea, porneºte spre Ierusalim, voind b
Mt 19,1 Mc 10,1 Lc 2,38 22,8
2Rg 1,10
sã înfrunte toate evenimentele care vor urma. d Cea mai mare parte dintre manuscrise adaugã la sfârºitul versetului: aºa cum a fãcut Ilie? e O serie de manuscrise continuã: Voi nu ºtiþi ai cãrui duh sunteþi, pentru cã Fiul Omului n-a venit ca sã piardã %
Lc 9,57
166
Exigenþele urmãrii lui Isus (Mt 8,18-22) 57 În
14,26.33
1Rg 19,19-21 Fil 3,13
9,1-2
timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a rãspuns: „Vulpile au vizuini, pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmeazã-mã!” Acela a rãspuns: „Doamne, lasã-mã sã merg mai întâi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 60 Dar el i-a spus: „Lasã morþii sã-ºi îngroape morþii lor, dar tu, mergi ºi vesteºte împãrãþia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însã mai întâi lasã-mã sã-mi iau rãmas bun de la cei din casa mea”. 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug ºi priveºte înapoi nu este vrednic de împãrãþia lui Dumnezeu”. Misiunea celor ºaptezeci ºi doi de discipoli 1 Dupã
2 Mt 9,37-38 2 Mt 10,16 2 Mt 10,9-15 2 Mc 6,8-11 =Lc 9,3-5
1Tim 5,18
acestea, Domnul a ales alþi ºaptezeci ºi doia ºi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetãþile ºi locurile pe unde avea sã treacã el 2 ºi le-a spus: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi-l deci pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori în seceriºul lui. 3 Mergeþi! Iatã, vã trimit ca pe niºte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu luaþi cu voi nici pungã, nici desagã, nici încãlþãminte ºi nu salutaþib pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraþi spuneþi mai întâi: «Pacec acestei case!» 6 ªi dacã se aflã acolo cineva vrednic de paced, pacea voastrã va rãmâne peste el. Dacã nu, se va întoarce la voi. 7 Rãmâneþi în casa aceea; mâncaþi ºi beþi ceea ce vor avea, cãci vrednic este lucrãtorul de plata sa. Nu vã mutaþi din casã în casã. 8 Când intraþi într-o cetate ºi vã primesc, mâncaþi ceea ce este pus
10
sufletele oamenilor, ci ca sã le mântuiascã. Este de preferat forma scurtã întrucât o gãsim în cele mai vechi manuscrise. a La fel ca în v. 17, multe manuscrise vorbesc de ºaptezeci de discipoli. Amândouã variantele se referã la numãrul naþiunilor pãgâne aºa cum se gãsesc în Gen 10: în textul ebraic 70 de naþiuni; în LXX ºaptezeci ºi douã. b Textul asemãnãtor din 2Rg 4,29 aratã cã interzicerea salutului este un mod obiºnuit de a recomanda unui trimis graba în executarea ordinului. c În contrast cu saluturile banale de pe stradã, discipolul are misiunea sã
anunþe pacea pe care o aduce mântuirea lui Isus. Luca face legãturã în mod constant între pace ºi mântuirea lui Dumnezeu. Aceastã caracteristicã a timpului lui Isus trebuie extinsã la toþi cei care acceptã împãrãþia lui Dumnezeu. La Luca, pacea este Isus însuºi. d Lit.: fiu al pãcii – expresie semitã, aici referindu-se la o persoanã deschisã ºi receptivã la mântuirea adusã de Isus. Pacea trebuie înþeleasã aici în sensul VT unde înseamnã plinãtate, desãvârºire ºi reprezintã bunãtatea totalã a lui Dumnezeu, prezenþa ºi activitatea lui salvificã.
Lc 10,9
167
înaintea voastrã, 9 vindecaþi bolnavii din ea ºi spuneþi-le: «Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape de voi». 10 Dar, dacã intraþi într-o cetate ºi nu vã primesc, ieºiþi în pieþele ei ºi spuneþi: 11 «Chiar ºi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastrã îl scuturãm împotriva voastrã. Dar sã ºtiþi aceasta: împãrãþia lui Dumnezeu este aproape». 12 Vã spun cã în ziua aceea va fi mai uºor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13 Vai þie, Corazina, vai þie, Betsaida!b Cãci dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi Sidon minunile sãvârºite în voi, de mult s-ar fi convertit, îmbrãcându-se în sacc ºi punându-ºi cenuºã pe cap. 14 De aceea la judecatã va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât pentru voi. 15 ªi tu, Cafarnaum, oare vei fi înãlþat pânã la cer? Pânã în iad te vei prãbuºi. 16 Cine vã ascultã pe voi pe mine mã ascultã. Cine vã dispreþuieºte pe voi pe mine mã dispreþuieºte, iar cine mã dispreþuieºte pe mine îl dispreþuieºte pe cel care m-a trimis”. 17 Întorcându-se cei ºaptezeci ºi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar ºi diavolii ni se supun în numele tãu”. 18 El le-a spus: „L-am vãzut pe Satana cãzând din cer ca un fulger. 19 Iatã, v-am dat puterea sã cãlcaþi peste ºerpi ºi scorpioni ºi peste toatã puterea duºmanului ºi nimic nu vã va vãtãma. 20 Totuºi, nu vã bucuraþi pentru aceasta, pentru cã vi se supun duhurile, ci bucuraþi-vã pentru cã numele voastre sunt scrise în ceruri”.
2 Mt 10,7 ºu Mt 3,2
2 Mt 11,21-24
Is 14,13-15 2 Mt 10,40 2 Mc 9,37 =Lc 9,48 2 In 13,20 1,14 Fap 3,16 Mt 8,29 In 12,31-32 Ap 12,9 Ps 91,13 Mc 16,18 Ap 20,12
Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Mt 11,25-27; 13,16-17) 21 În ceasul acela a tresãltat de bucurie în Duhul Sfânt ºi a spus: „Te preamãresc pe tine, Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului pentru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai descoperit celor micid. Da, Tatã, pentru cã aceasta a fost dorinþa ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatãl meu ºi nimeni nu ºtie cine este Fiul, decât Tatãl, nici cine este Tatãl, decât Fiul ºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze”.
a Cetate în Galileea, pe malul nordic al lacului Genezaret, la 4 km de Cafarnaum. Talmudul babilonian vorbeºte despre aceastã localitate numind-o Karzaym. Astãzi se gãsesc doar ruinele cetãþii. b În aramaicã = casa pescarului. Este localitatea de origine a apostolilor Petru, Andrei ºi Filip, situatã la nord-est de lacul Genezaret, aproape de locul de vãrsare a Iordanului în lac.
c Lit.: stând în sac ºi cenuºã. „Sacul” este o hainã fãcutã din pãr aspru de cãmilã, îmbrãcatã direct pe piele ºi strânsã la mijloc cu o cingãtoare (Gen 37,34; Is 20,2). Este purtat în semn de pocãinþã sau doliu. d Termenul grec folosit de Luca desemneazã copiii care n-au ajuns încã sã vorbeascã. 1Cor 3,1 foloseºte acelaºi termen pentru a-i indica pe creºtinii care n-au ajuns la maturitate.
1,14 4,1 8,10
Lc 10,23
168
23
Apoi, întorcându-se cãtre discipoli, le-a spus aparte: „Fericiþi ochii care vãd ceea ce vedeþi voi, 24 cãci vã spun: mulþi profeþi ºi regi au voit sã vadã ceea ce vedeþi voi, ºi n-au vãzut, ºi sã audã ceea ce auziþi voi, ºi n-au auzit”. Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Mc 12,28-34) 25
Dt 6,5 Lev 19,18 Lev 18,5
Iatã cã un învãþat al Legii s-a ridicat ca sã-l punã la încercare, spunând: „Învãþãtorule, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeºti?” 27 Acesta a rãspuns: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din toatã puterea ta ºi din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”. 28 El i-a spus: „Ai rãspuns bine, fã aceasta ºi vei trãi!” Caritatea samariteanului 29
2Cr 28,15
Acela însã, voind sã se justifice, i-a spus lui Isus: „ªi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihona ºi a cãzut în mâna tâlharilor care, dupã ce l-au dezbrãcat ºi l-au strivit în bãtaie, au plecat, lãsându-l pe jumãtate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, vãzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel ºi un levit, trecând prin locul acela, vãzându-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean care cãlãtorea a venit lângã el ºi, vãzându-l, i s-a fãcut milã. 34 Apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnând untdelemn ºi vin. Apoi, urcându-l pe animalul sãu de povarã ºi ducându-l la un han, i-a purtat de grijã. 35 În ziua urmãtoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului ºi i-a spus: «Îngrijeºte-te de el ºi ceea ce vei mai cheltui îþi voi da când mã voi întoarce». 36 Cine dintre aceºtia trei crezi cã este aproapele celui cãzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a rãspuns: „Cel care a avut milã de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi ºi fã ºi tu la fel!” Marta ºi Maria 38 Pe
8,35 1Cor 7,35 8,3
când mergeau, au intrat într-un sat. Acolo l-a primit în casa ei o femeie cu numele de Marta. 39 Aceasta avea o sorã numitã Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însã Marta era ocupatã cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-þi pasã cã sora mea m-a lãsat singurã sã servesc?
a Ierihon = oraºul palmierilor. Se aflã în Valea Iordanului, la 25 km est
de Ierusalim, la o diferenþã de nivel de peste 1.000 m.
Lc 10,41
169
Spune-i sã mã ajute!” 41 Domnul i-a rãspuns: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeºti ºi te frãmânþi, 42 însã un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bunã, care nu-i va fi luatã”.
Mt 6,33 In 6,27
Tatãl nostru (Mt 6,9-13) 1 Isus
se afla într-un loc oarecare ºi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii sãi i-a spus: „Doamne, învaþã-ne sã ne 11 rugãm aºa cum Ioan i-a învãþat pe discipolii lui”. Atunci le-a zis:
3,21
2
„Când vã rugaþi, spuneþi: Tatã, sfinþeascã-se numele tãu, vie împãrãþia ta. 3 Dã-ne nouã în fiecare zi pâinea cea de toate zilelea 4 ºi iartã-ne pãcatele noastre pentru cã ºi noi iertãm oricui ne greºeºte; ºi nu ne duce în ispitã”. Parabola prietenului insistent
18,1-8
5 Apoi le-a spus: „Dacã unul dintre voi are un prieten ºi merge la el la miezul nopþii ºi-i spune: «Prietene, împrumutã-mi trei pâini 6 pentru cã un prieten al meu a sosit la mine dintr-o cãlãtorie ºi nu am ce sã-i pun înainte», 7 dacã celãlalt dinãuntru îi rãspunde: «Nu mã deranja; uºa este deja închisã ºi copiii sunt cu mine în pat, nu pot sã mã scol sã-þi dau», 8 vã spun, chiar dacã nu se va scula sã-i dea pentru cã îi este prieten, pentru insistenþa lui se va scula ºi-i va da ceea ce-i trebuie.
Puterea rugãciunii (Mt 7,7-11) 9 De aceea ºi eu vã spun: Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi gãsi; bateþi ºi vi se va deschide. 10 Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã, gãseºte; iar celui care bate, i se va deschide. 11 Care tatã dintre voi, dacã fiul îi cere un peºte, îi va da în loc de peºte un ºarpe, 12 sau dacã îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aºadar, dacã voi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”
a Termenul grec epiousion, care determinã pâinea, are înþeles neclar întrucât nu se întâlneºte nici în literatura greacã ºi nici în vorbirea obiºnuitã pânã
în sec. al V-lea d.C. A fost construit de evangheliºti ºi poate avea urmãtoarele sensuri: 1) care vine, de mâine; 2) necesar pentru subzistenþã; 3) de fiecare zi.
In 14,13-16
Lc 11,14
170
Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-30; Mc 3,22-27) 14
2 Mt 16,1 2 Mc 8,11 =Lc 11,29
Ex 8,15 Mt 12,28 Mt 8,29 Mt 4,17 Lc 17,21 Is 49,25; 53,12 2 Mt 12,30 Lc 9,50
Isus a scos un diavol ºi acesta era mut;a îndatã ce a ieºit diavolul, mutul a început sã vorbeascã, iar mulþimile se mirau. 15 Însã unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebulb, cãpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alþii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împãrãþie dezbinatã în ea însãºi se ruineazã ºi se prãbuºeºte casã peste casã. 18 Deci, dacã Satana este dezbinat în el însuºi, cum va dura împãrãþia lui? Voi ziceþi cã eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacã eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecãtorii voºtri. 20 Însã, dacã eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îºi pãzeºte casa, averea lui este în siguranþã; 22 dar, dacã vine unul mai puternic decât el ºi îl învinge, îi ia armele în care se încredea ºi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea ºi cine nu adunã cu mine, risipeºte. Revenirea duhului necurat (Mt 12,43-45) 24
Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã apã cãutând odihnã. Negãsind-o, îºi zice: «Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit». 25 Venind, o gãseºte mãturatã ºi pusã în ordine. 26 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”. Adevãrata fericire 4,15 Lc 8,21 Dt 30,14 In 13,17; 14,23 Iac 1,25 Ap 1,3
In 6,30-31
27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulþime ºi-a ridicat vocea ºi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care ai supt!” 28 Dar el a zis: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã!”
Semnul lui Iona (Mt 12,38-42) 29 Pe când mulþimea se îngrãmãdea în jurul lui, [Isus] a început sã le spunã: „Aceastã generaþie este o generaþie rea; cere un semn, dar
a Boala este atribuitã aici de evanghelist diavolului însuºi la fel ca în 13,11.16. b Este numele dat Satanei ºi poate sã aibã urmãtoarele semnificaþii: 1) „Stãpânul gunoaielor” dupã etimologia
ebraicã; 2) „Stãpânul muºtelor” dupã etimologia aramaicã; 3) „Stãpânul duºmãniei”. Termenul este o defãimare cacofonicã ºi polemicã a numelui zeitãþii pãgâne Baal-Zebub (2Rg 1,2) cinstitã de popoarele siro-feniciene.
Lc 11,30
171
nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Cãci aºa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aºa va fi Fiul Omului pentru aceastã generaþie. 31 Regina din Suda se va ridica la judecatã cu oamenii acestei generaþii ºi-i va condamna pentru cã ea a venit de la marginile pãmântului ca sã asculte înþelepciunea lui Solomon ºi, iatã, aici este unul mai mare decât Solomon. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au convertit la predica lui Iona ºi, iatã, aici este unul mai mare decât Iona.
1Rg 10,1-10
In 6,35 Iona 3
Lumina trupului (Mt 6,22-23) 33
Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o pune într-un loc ascuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, pentru ca cei care intrã sã vadã lumina. 34 Candela trupului tãu este ochiul. Când ochiul tãu este limpede, tot trupul tãu este luminos, însã dacã ochiul tãu este rãu, trupul tãu este întunecos. 35 Vezi deci ca lumina care este în tine sã nu fie întuneric. 36 Aºadar, dacã trupul tãu este luminos în întregime, fãrã nici o parte întunecatã, va fi luminat totul, ca atunci când candela te lumineazã cu strãlucirea ei”. Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor (Mt 23,1-36; Mc 12,38-40; Lc 20,45-47) 37 Pe
când vorbea, un fariseu l-a invitat sã ia masa la el. El a intrat ºi s-a aºezat la masã. 38 Vãzându-l, fariseul s-a mirat cã nu s-a spãlat înainte de masã. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curãþaþi exteriorul paharului ºi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteþi hrãpãreþi ºi rãutãcioºi. 40 Nebunilor! Oare cel care a fãcut exteriorul n-a fãcut ºi interiorul? 41 De aceea, daþi de pomanã cele din interior ºi, iatã, toate vor fi curate pentru voi. 42 Dar vai vouã, fariseilor, pentru cã daþi zeciuialã din mentã, din rutã ºi din toate ierburile, dar lãsaþi la o parte dreptatea ºi iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia sã le faceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 43 Vai vouã, fariseilor! Vã plac primul loc în sinagogi ºi saluturile în pieþe. 44 Vai vouã, pentru cã sunteþi ca mormintele care nu se vãd ºi oamenii calcã pe deasupra fãrã sã ºtie”b.
a Referinþã la regina din Sheba (1Rg 10,1-13). b În Talmud se spune: contactul cu un cadavru îl face pe un evreu sã devinã impur, o impuritate legalã extrem
7,36; 14,1 Mt 15,2 Mc 7,2.5 2 Mt 23,25-26 12,33 2 Mt 23,23
2 Mt 23,6-7 2 Mc 12,38-39 =Lc 20,46 2 Mt 23,27
de gravã, asemãnãtoare cu aceea când se atinge un lepros. Monumentul sau grãmada de pietre puse pe mormânt erau date cu var în ultima lunã a anului liturgic. Culoarea albã trebuia sã %
Lc 11,45
172
45
2 Mt 23,4 Mt 11,28 2 Mt 23,29-31
2 Mt 23,13
Unul dintre învãþaþii Legii i-a rãspuns: „Învãþãtorule, vorbind astfel, ne jigneºti ºi pe noi!” 46 El i-a zis: „Vai ºi vouã, învãþaþi ai Legii, pentru cã îi încãrcaþi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici mãcar cu un deget nu atingeþi aceste poveri. 47 Vai vouã, pentru cã ridicaþi monumente profeþilor pe care i-au ucis pãrinþii voºtri. 48 Astfel, sunteþi martori ºi consimþiþi la faptele pãrinþilor voºtri, pentru cã ei i-au ucis, iar voi le zidiþi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înþelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeþi ºi apostoli, dar vor fi uciºi ºi persecutaþi de ei, 50 ca sã se cearã cont acestei generaþii de sângele tuturor profeþilor vãrsat de la crearea lumii, 51 de la sângele lui Abel pânã la sângele lui Zahariaa, ucis între altar ºi sanctuar. Da, vã spun, se va cere cont de la generaþia aceasta. 52 Vai vouã, învãþaþi ai Legii, care aþi luat cheia cunoaºterii! Voi nu aþi intrat, iar pe cei care voiau sã intre i-aþi împiedicat”. 53 Dupã ce a ieºit de acolo, cãrturarii ºi fariseii au început sã i se împotriveascã cu înverºunare ºi sã-l constrângã sã vorbeascã despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca sã prindã ceva din gura lui. Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Mt 10,26-33) 1
2 Mt 16,6.12 2 Mc 8,15 2 Mt 10,26-27 2 Mc 4,22 =Lc 8,17
In 15,15 Iac 4,12 Mt 3,12; 18,9
În timp ce mulþimea se aduna cu miile, încât se cãlcau în picioare unii pe alþii, el a început sã vorbeascã mai întâi dis12 cipolilor: „Feriþi-vã de aluatul fariseilor care este fãþãrnicia, cãci nu 2
este nimic ascuns care nu va fi descoperit ºi nici secret care nu va fi cunoscut. 3 Prin urmare, ceea ce aþi spus în întuneric se va auzi la luminã ºi ceea ce aþi ºoptit la ureche în camera de tainã va fi spus în gura mare de pe acoperiºuri. 4 Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã temeþi de cei care ucid trupul ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. 5 Vã voi arãta însã de cine sã vã temeþi: temeþi-vã de acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în Gheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi. 6 Nu se vând oare cinci vrãbiib pe doi bani?c ªi nici una dintre ele nu este
indice: „Nu vã apropiaþi!” Mormântul nesemnalizat expunea în mod sigur la impuritate, cu atât mai mult cu cât la evrei existau cimitire propriu-zise numai pentru strãinii ºi sãracii care nu-ºi puteau permite sã cumpere un mormânt. Mormintele puteau fi plasate oriunde, cu condiþia sã fie la o distanþã de 25 m de un centru locuit. a Moartea violentã a lui Abel ºi a lui Zaharia reprezintã totalitatea crimelor
sãvârºite în istoria poporului ales. Numele lor sunt menþionate la începutul (Gen 4,8) ºi la sfârºitul (2Cr 24,20) arcului de timp descris de textul ebraic al VT. b Legea lui Moise le permitea evreilor sã mãnânce carne de vrabie. Ea constituia o mâncare ieftinã ºi obiºnuitã pentru oamenii sãraci din Palestina în timpul lui Isus. c Lit.: assarion. Este o monedã romanã de bronz valorând 1/16 dintr-un dinar.
Lc 12,7
173
uitatã înaintea lui Dumnezeu. 7 Vouã însã, chiar ºi firele de pãr de pe cap vã sunt numãrate. Nu vã temeþi! Voi valoraþi mai mult decât multe vrãbii. 8 Vã zic dar, oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, ºi Fiul Omului va da mãrturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însã cine mã va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 ªi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vã vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanþilor ºi autoritãþilor, nu vã îngrijoraþi cum sau ce veþi rãspunde sau ce veþi spune, 12 cãci Duhul Sfânt vã va învãþa în acel ceas ce trebuie sã spuneþi”.
Mt 10,32
2 Mc 8,38 =Lc 9,26 2 Mc 3,29 2 Mt 10,17-20 2 Mc 13,11 =Lc 21,12-15 In 14,26
Parabola bogatului necugetat 13 Atunci,
unul din mulþime a spus: „Învãþãtorule, spune-i fratelui meu sã împartã moºtenirea cu mine”. 14 Dar el i-a rãspuns: „Omule, cine m-a pus judecãtor sau împãrþitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de orice lãcomie; deoarece chiar ºi atunci când cineva este bogat, viaþa lui nu constã în ceea ce are”. 16 ªi le-a spus o parabolã: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltã îmbelºugatã 17 ºi se gândea în sine: «Ce mã fac pentru cã nu am unde sã-mi adun recolta?» 18 Apoi ºi-a zis: «Voi face astfel: voi dãrâma hambarele ºi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul ºi toate bunurile mele 19 ºi voi spune sufletului meu: Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulþi ani. Odihneºte-te, mãnâncã, bea ºi desfãteazã-te!» 20 Însã Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta þi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregãtit ale cui vor fi?» 21 Aºa se întâmplã cu acela care adunã comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”a. Încrederea în Providenþã (Mt 6,25-34.19-21) 22
Apoi a spus discipolilor: „De aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi pentru viaþã: ce veþi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþi îmbrãca. 23 Pentru cã viaþa este mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrãcãmintea. 24 Observaþi corbii: nu seamãnã, nici nu secerã, nu au nici cãmarã, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrãneºte. Cu cât mai mult valoraþi voi decât pãsãrile! 25 Cine dintre voi, oricât
a Câteva manuscrise omit v. 21 pe când altele adaugã, probabil influenþate de Lc 8,8 ºi Mt 11,15: dupã ce a
spus acestea a strigat: cine are urechi de auzit, sã asculte!
Iac 4,13-15 Prov 27,1 Sir 11,19 1Cor 15,32 Qoh 2,17-23; 5,17–6,2 Mt 6,19-21 Ap 3,17-18
Lc 12,26
In 10; 21,15-17 Fap 4,34 Prov 13,7 2 Mt 6,20-21
174
s-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþina la durata vieþii sale? 26 Deci, dacã nici cel mai mic lucru nu-l puteþi face, de ce vã îngrijoraþi pentru celelalte? 27 Observaþi cum cresc crinii: nici nu trudesc ºi nici nu þes. Totuºi, vã spun cã nici Solomon, în toatã mãreþia lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia. 28 Aºadar, dacã Dumnezeu îmbracã astfel iarba, care astãzi este pe câmp ºi mâine se aruncã în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puþinã credinþã! 29 Nu cãutaþi nici voi ce sã mâncaþi sau ce sã beþi ºi nici nu vã frãmântaþi. 30 Toate acestea le cautã pãgânii din lume; Tatãl vostru însã ºtie cã aveþi nevoie de acestea. 31 Cãutaþi mai degrabã împãrãþia lui ºi acestea vi se vor adãuga. 32 Nu te teme, turmã micã, pentru cã i-a plãcut Tatãlui vostru sã vã dea împãrãþia. 33 Vindeþi ceea ce aveþi ºi daþi de pomanã; faceþi-vã pungi care nu se învechesc, comoarã nepieritoare în ceruri, unde hoþul nu se apropie, nici molia nu o roade. 34 Cãci unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima voastrã. Îndemn la veghere (Mt 24,45-51)
1Pt 1,13 Ef 6,14 Mt 25,1-13
22,27 In 13,4-5 2 Mc 13,35 2 Mt 24,43-44
35 Sã
fie mijlocul vostru încins ºi luminile aprinse, 36 iar voi fiþi asemenea oamenilor care-ºi aºteaptã stãpânul sã se întoarcã de la nuntã ca sã-i deschidã de îndatã ce vine ºi bate la uºã. 37 Fericiþi acei servitori pe care stãpânul îi gãseºte veghind atunci când se întoarce! Adevãr vã spun, se va încinge, îi va aºeza la masã ºi, venind, îi va servi. 38 Fie cã va veni la miezul nopþii, fie cã va veni spre dimineaþãb ºi-i va gãsi astfel, fericiþi vor fi! 39 Sã ºtiþi aceasta: dacã stãpânul casei ar ºti ora la care vine hoþulc, nu ar lãsa sã i se spargã casa. 40 Fiþi ºi voi pregãtiþi pentru cã Fiul Omului va veni la ora la care nu vã aºteptaþi”. Parabola servitorului fidel (Mt 24,45-51)
Mt 21,19 1Cor 4,1 ºu
41
Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toþi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios ºi înþelept pe care stãpânul îl pune peste servitorii sãi ca sã le dea porþia de hranã la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel atunci când se va întoarce! a Lit.: sã adauge un cot. „Cotul” este o unitate de mãsurã pentru lungime (45 cm), dar în limba greacã se foloseºte ºi pentru aprecierea unei perioade de timp (Ps 39,6). b Lit.: fie cã va veni la a doua, fie la a treia strajã. Este o referinþã la obiceiul
roman de a împãrþi noaptea (de la 6 seara pânã la 6 dimineaþa) în patru perioade egale (6-9; 9-12; 12-3; 3-6), când erau schimbaþi soldaþii pentru pazã. c Unele manuscrise adaugã: ar veghea.
Lc 12,44
175 44
Adevãrat vã spun cã îl va pune peste toate bunurile sale. 45 Dar dacã acel servitor spune în inima lui: «Stãpânul meu întârzie sã vinã» ºi începe sã-i loveascã pe servitori ºi servitoare, sã mãnânce, sã bea ºi sã se îmbete, 46 stãpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aºteaptã ºi la ora pe care nu o ºtie, îl va pedepsi asprua ºi îi va face parte printre cei necredincioºi. 47 Acel slujitor care cunoaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a pregãtit ºi nu a fãcut dupã voinþa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a fãcut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinþat mult, i se va cere ºi mai mult. Enigma misiunii lui Isus (Mt 10,34-36.38) 49 Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sã se aprindã! 50 Trebuie sã fiu botezat cu un botez ºi cât sunt de îngrijorat pânã se va împlini! 51 Credeþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt? Nicidecum, vã spun, ci dezbinare. 52 Cãci de acum înainte cinci dintr-o casã vor fi dezbinaþi: trei împotriva a doi ºi doi împotriva a trei. 53 Vor fi dezbinaþi tatãl împotriva fiului ºi fiul împotriva tatãlui; mama împotriva fiicei ºi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ºi nora împotriva soacrei”.
Mt 3,11 Mc 10,38 Lc 9,22
2,34 Mih 7,6
Semnele timpurilor (Mt 16,2-3) 54
Apoi a spus mulþimilor: „Când vedeþi cã un nor se ridicã de la apus, spuneþi cã vine ploaia, ºi aºa este. 55 Iar când bate vântul dinspre miazãzi, spuneþi cã va fi cald, ºi aºa este. 56 Ipocriþilor, aspectul pãmântului ºi al cerului ºtiþi sã-l interpretaþi; dar de ce nu ºtiþi sã interpretaþi timpul de faþã? Despre iertare (Mt 5,25-26) 57
De ce, aºadar, nu judecaþi voi înºivã ceea ce este drept? 58 Când mergi cu duºmanul tãu la tribunalb, strãduieºte-te pe drum sã scapi de el, ca nu cumva sã te târascã în faþa judecãtorului, iar judecãtorul sã te predea executorului ºi executorul sã te arunce în închisoare. 59 Îþi spun, nu vei ieºi de acolo pânã ce nu vei fi plãtit ºi ultimul bãnuþ”c.
a b
Lit.: îl va tãia în douã. Lit.: la magistrat.
c Lit.: lepton; este o monedã greacã, valorând 1/128 dintr-un dinar.
Mt 5,25-26
Lc 13,1
176
Chemarea la convertire 1 În
In 9,3
acelaºi timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al cãror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El 13 le-a rãspuns: „Credeþi voi cã aceºti galileeni au fost mai pãcãtoºi de-
In 8,24
cât toþi ceilalþi galileeni pentru cã au suferit aceasta? 3 Vã spun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel. 4 Sau credeþi cã cei optsprezece peste care a cãzut turnul din Siloea ºi i-a ucis erau mai vinovaþi decât toþi ceilalþi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vã spun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel”.
2
Parabola smochinului neroditor Mt 21,19 ºu
6,6-11 14,1-6
6 Apoi
le-a spus aceastã parabolã: „Un om a plantat un smochin în via sa ºi a venit sã caute fructe în el, dar nu a gãsit 7 ºi i-a spus viticultorului: «Iatã, sunt trei ani de când vin sã caut fructe în smochinul acesta, dar nu gãsesc. Aºadar, taie-l! De ce sã mai secãtuiascã pãmântul?» 8 Acesta i-a rãspuns: «Stãpâne, mai lasã-l ºi anul acesta pentru ca sã-l sap de jur împrejur ºi sã-i pun gunoi. 9 Poate va face fructe la anul. Dacã nu, îl vei tãia»”. Vindecarea unei femei în zi de sâmbãtã 10 Într-o
Mt 8,29 4,40 2,20
Mt 12,11 Lc 14,5 Mt 8,29
1,14 4,15
zi de sâmbãtã, învãþa în sinagogã. 11 Era acolo o femeie infirmã de optsprezece ani:b era adusã de spate ºi nu putea deloc sã se îndrepte. 12 Vãzând-o, Isus a chemat-o ºi i-a zis: „Femeie, eºti eliberatã de neputinþa ta”. 13 Apoi ºi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndatã ºi-l preamãrea pe Dumnezeu. 14 Dar conducãtorul sinagogii, revoltat cã Isus vindecase sâmbãta, a spus mulþimii: „ªase zile sunt în care trebuie sã se lucreze; în acestea veniþi deci sã fiþi vindecaþi, nu în zi de sâmbãtã!” 15 Atunci, Domnul i-a rãspuns: „Ipocriþilor! Nu-ºi dezleagã fiecare dintre voi boul ºi mãgarul de la iesle ºi-l duce la adãpat în zi de sâmbãtã? 16 ªi aceastã fiicã a lui Abraham, care era legatã de Satana de optsprezece ani, nu trebuia sã fie dezlegatã în zi de sâmbãtã?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toþi adversarii lui au fost ruºinaþi, iar tot poporul se bucura de toate faptele mãreþe care erau fãcute de el.
a
Este numele cartierului din partea de sud-est a Ierusalimului, aproape de piscina cu acelaºi nume. Nu existã nici o posibilitate de identificare a acestui turn.
b
Lit.: care de optsprezece ani avea un duh de infirmitate.
Lc 13,18
177 Parabola grãuntelui de muºtar. Parabola plãmadei (Mt 13,31-33; Mc 4,30-32) 18 Apoi
a spus: „Cu ce este asemãnãtoare împãrãþia lui Dumnezeu ºi cu ce o voi compara? 19 Este asemãnãtoare cu un grãunte de muºtara pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în grãdina lui; acesta creºte ºi devine copac, iar pãsãrile cerului îºi fac cuiburi între ramurile lui”. 20 ªi a mai spus: „Cu ce voi asemãna împãrãþia lui Dumnezeu? 21 Este asemenea cu plãmada pe care o ia o femeie ºi o ascunde în trei mãsuri de fãinã pânã când dospeºte totul”.
Dan 4,9.18 Ez 17,23 2 Mt 13,33
Cine va intra în împãrãþie? (Mt 7,13-14.21-23) 22
Urmându-ºi drumul cãtre Ierusalim, trecea prin cetãþi ºi sate învãþând. 23 Odatã a spus cineva: „Doamne, sunt puþini cei mântuiþi?” El le-a spus: 24 „Strãduiþi-vã sã intraþi pe poarta cea strâmtã, cãci vã spun, mulþi vor cãuta sã intre ºi nu vor putea. 25 Dupã ce stãpânul casei se va scula ºi va închide poarta, stând afarã, veþi începe sã bateþi la poartã, spunând: «Stãpâne, deschide-ne!», dar el vã va rãspunde: «Nu ºtiu de unde sunteþi». 26 Atunci veþi începe sã spuneþi: «Noi am mâncat ºi am bãut împreunã cu tine, iar tu ai învãþat prin pieþele noastre». 27 Însã el va spune: «Nu ºtiu de unde sunteþi; plecaþi de la mine voi toþi, rãufãcãtorilor!» 28 Acolo va fi plânset ºi scrâºnire de dinþi când îi veþi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob ºi pe toþi profeþii în împãrãþia lui Dumnezeu; voi însã veþi fi alungaþi afarã. 29 ªi vor veni de la rãsãrit ºi de la apus, de la miazãnoapte ºi de la miazãzi ºi vor fi aºezaþi la masã în împãrãþia lui Dumnezeu. 30 ªi iatã, unii dintre cei din urmã vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii”.
9,51+ 2,38
2 Mt 25,10-12
Ps 6,9 2 Mt 8,12
2 Mt 19,30; 20,16 2 Mc 10,31
Perfidia lui Irod 31 În acelaºi ceas, au venit unii dintre farisei, spunându-i: „Ieºi ºi pleacã de aici pentru cã Irod vrea sã te omoare”. 32 Dar el le-a spus: „Mergeþi ºi spuneþi acelui vulpoi: Iatã, eu alung diavoli ºi sãvârºesc vindecãri astãzi ºi mâine, iar a treia zi voi fi sfârºit. 33 Dar trebuie ca astãzi ºi mâine ºi ziua urmãtoare sã merg pentru cã nu se poate ca un profet sã moarã în afara Ierusalimului.
a Spre deosebire de muºtarul alimentar cunoscut în mod obiºnuit la noi Sinapis alba, muºtarul descris în parabolã este Brassica nigra, care avea sãmânþa cea mai micã cunoscutã pe timpul lui Isus (cu diametrul de 1 mm
ºi greutatea de 1 mg), între plantele cultivate. Unii cãlãtori povestesc cã au trecut în Palestina prin lanuri de muºtar unde plantele erau mai înalte decât omul, iar tulpina de grosimea braþului unui om.
Mt 16,14 Lc 2,38
Lc 13,34
178
Isus plânge asupra Ierusalimului (Mt 23,37-39) 34 Ierusalime,
Lc 19,41-44 Mt 23,39 Ps 118,26 6,6-11 13,10-17 7,36; 11,37
Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine, de câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-aþi voit. 35 Iatã, casa voastrã va fi pãrãsitã. ªi vã spun: nu mã veþi mai vedea pânã când veþi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!” Vindecarea bolnavului de hidropizie 1
Într-o sâmbãtã, a intrat în casa unuia dintre conducãtorii fariseilor ca sã ia masa, iar ei îl urmãreau. ªi iatã, era în faþa lui 14 un bolnav de hidropizie. Atunci, Isus a spus învãþaþilor Legii ºi fari2
3
Mc 3,4 Mt 8,3 2 Mt 12,11 Lc 13,15
seilor: „Este permis sau nu sã vindeci sâmbãta?” 4 Dar ei tãceau. Atunci luându-l, l-a vindecat ºi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacã-i cade fiul sau boul în fântânãa, nu-l scoate îndatã în zi de sâmbãtã?” 6 Ei n-au putut sã-i rãspundã la aceasta. Parabola despre primele locuri
Prov 25,6-7
2 Mt 23,12 =Lc 18,14
7 Vãzând cum îºi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaþi aceastã parabolã: 8 „Când eºti invitat de cineva la nuntã, nu ocupa locul de onoare pentru cã ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine 9 ºi, venind cel care te-a chemat ºi pe tine ºi pe el, îþi va spune: «Dã locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruºine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivã, când eºti invitat, mergi ºi aºazã-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat sã-þi spunã: «Prietene, urcã mai sus», ºi acolo vei avea cinste în faþa tuturor celor care sunt la masã cu tine. 11 Cãci oricine se înalþã pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileºte, va fi înãlþat”.
Alegerea invitaþilor 12 Iar
12,33 6,35
celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau o cinã, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraþi, nici rudele, nici vecinii bogaþi, ca nu cumva sã te invite ºi ei la rândul lor ºi asta sã-þi fie rãsplata. 13 Dimpotrivã, când dai un ospãþ, invitã-i pe cei sãraci, infirmi, ºchiopi, orbi 14 ºi vei fi fericit, pentru cã ei nu pot sã te rãsplãteascã, dar vei fi rãsplãtit la învierea celor drepþi”.
a În Palestina, fântânile erau destul de largi, încât puteau intra oamenii pentru a se ascunde (2Sam 17,18-19). Gura fântânii era acoperitã pentru a
pãstra apa curatã ºi pentru a evita ca persoanele sau animalele sã cadã în ea. Apa era scoasã cu urcioare mari (In 4,11).
Lc 14,15
179 Parabola invitaþilor la cinã (Mt 22,2-11) 15 Când
a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masã, i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masãa în împãrãþia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: „Un om a dat o cinã mare ºi i-a invitat pe mulþi, 17 iar la ora cinei l-a trimis pe servitorul sãu sã spunã celor pe care îi invitase: «Veniþi, deja este gata!» 18 Dar, unul dupã altul, au început toþi sã se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpãrat un ogor ºi trebuie sã merg sã-l vãd. Te rog, primeºte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpãrat cinci perechi de boi ºi merg sã-i încerc. Te rog, primeºte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am însurat ºi nu pot sã vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stãpânului sãu. Atunci, stãpânul casei s-a înfuriat ºi i-a spus servitorului: «Mergi îndatã prin pieþele ºi pe strãzile cetãþii ºi adu-i aici pe sãraci, pe infirmi, pe orbi ºi pe ºchiopi». 22 Servitorul i-a spus: «Stãpâne, s-a fãcut ce ai poruncit ºi încã mai este loc». 23 Atunci, stãpânul i-a zis servitorului: «Ieºi pe drumuri ºi cãrãrib ºi constrânge-i sã intre pentru ca sã mi se umple casa. 24 Cãci vã spun cã nici unul dintre oamenii care fuseserã chemaþi nu va gusta din cina mea»”.
Mt 8,11 Mt 10,37-38
Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38) 25
Multã lume mergea dupã Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: „Dacã cineva vine la mine ºi nu-ºi urãºtec tatãl, mama, femeia, copiii, fraþii ºi surorile, ba chiar propria sa viaþã, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-ºi poartã crucea ºi nu vine dupã mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevãr, cine dintre voi, voind sã construiascã un turn, nu stã mai întâi sã calculeze cheltuiala, dacã are cu ce sã-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia ºi nereuºind sã-l termine, toþi cei care-l vãd sã înceapã a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început sã construiascã, dar nu poate sã termine». 31 Sau care rege, pornind la rãzboi împotriva altui rege, nu stã mai întâi sã se sfãtuiascã dacã este în stare cu zece mii sã înfrunte pe cel 26
a
Lit.: care va mânca pâinea. Lit.: îngrãditurã cu gard viu. Viile, grãdinile ºi lanurile celor bogaþi erau înconjurate cu garduri vii, de-a lungul cãrora stãteau la umbrã vagabonzi ºi cerºetori. c Expresia este folositã de Isus pentru a sublinia caracterul ataºamentului pe care-l cere de la discipoli. Alegerea pe care trebuie s-o facã discipolul b
este aceea dintre afecþiunea naturalã pentru familie ºi ataºamentul faþã de Isus. În multe cazuri acestea nu sunt incompatibile, iar ura împotriva propriei familii, în ea însãºi, este monstruoasã, însã cel care-l urmeazã pe Cristos trebuie sã fie pregãtit, dacã este necesar, sã acþioneze împotriva a ceea ce are mai drag ca ºi cum i-ar fi obiect al urii.
Mt 19,29; 16,24 2 Mc 8,34 =Lc 9,23 In 12,26
Lc 14,32
12,33 2 Mt 5,13 2 Mc 9,50
180
care vine împotriva lui cu douãzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celãlalt este încã departe, trimite solie ca sã cearã pacea. 33 Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunþã la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu. 34 Sarea este bunã; dar dacã ºi sarea îºi pierde gustul, cum ºi-l va mai recãpãta? 35 Nu mai este bunã nici pentru pãmânt, nici pentru gunoi: se aruncã afarã. Cine are urechi pentru a asculta sã asculte!” Parabola oii regãsite (Mt 18,12-14)
Ex 34,6 Os 2,21; 11,8-9 Lc 6,36 Mt 9,10-13 2 Mt 18,12-14 Ez 34,1 Ez 34,4.16
19,10 1,14
1 Toþi
vameºii ºi pãcãtoºii se apropiau de el ca sã-l asculte. 2 Fariseii ºi cãrturarii însã murmurau spunând: „Acesta îi primeºte pe pãcãtoºi ºi mãnâncã cu ei”. 3 Atunci le-a spus aceastã parabolã: 4 „Cine dintre voi, având o sutã de oi ºi pierzând una dintre ele, nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã în pustiu ºi umblã dupã cea pierdutã pânã când o gãseºte? 5 Iar când o gãseºte, o pune pe umerii sãi bucurându-se 6 ºi, venind acasã, îi cheamã pe prieteni ºi pe vecini spunându-le: «Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cã mi-am gãsit oaia pierdutã!» 7 Vã spun cã tot aºa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un pãcãtos care se converteºte, decât pentru nouãzeci ºi nouã de drepþi care nu au nevoie de convertire.
15
Parabola drahmei regãsite 8 Sau
care femeie, având zece drahmea, dacã pierde una dintre ele, nu aprinde lumina ºi mãturã casa ºi cautã cu grijã pânã o gãseºte? 9 Iar când o gãseºte, îºi cheamã prietenele ºi vecinele spunându-le: «Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cã am gãsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aºa, vã spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos care se converteºte”. Parabola tatãlui îndurãtor. Fiul risipitor 11 Apoi
le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânãr dintre ei i-a spus tatãlui: «Tatã, dã-mi partea de avere ce mi se cuvine»b. Iar el le-a împãrþit averea. 13 ªi, nu dupã multe zile, fiul cel mai tânãr ºi-a adunat toate ºi a plecat de acasã într-o þarã îndepãrtatã. Acolo ºi-a risipit averea într-o viaþã de desfrâu. 14 Dupã ce a cheltuit toate, a
a Drahma este o monedã de argint echivalând cu un dinar.
b Dupã legea ebraicã (Dt 21,17), primului nãscut i se cuvenea o porþie dublã faþã de ceilalþi fii.
Lc 15,15
181
venit o mare foamete în þara aceea, iar el a început sã ducã lipsã. 15 Atunci s-a dus ºi s-a aciuat la unul dintre cetãþenii acelei þãri care l-a trimis la câmp sã pãzeascã porcii. 16 ªi ar fi dorit sã se sature cu roºcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dãdea. 17 Atunci, venindu-ºi în fire, a spus: «Câþi zilieri ai tatãlui meu au pâine din belºug, iar eu mor aici de foame! 18 Mã voi ridica, mã voi duce la tatãl meu ºi-i voi spune: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Ia-mã ca pe un zilier al tãu». 20 Într-adevãr, s-a ridicat ºi a mers la tatãl sãu. Pe când era încã departe, tatãl l-a vãzut, i s-a fãcut milã ºi, alergând, l-a îmbrãþiºata ºi l-a sãrutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu»b. 22 Însã tatãl a spus cãtre servitorii sãi: «Aduceþi repede haina cea dintâi ºi îmbrãcaþi-l! Daþi-i un inel în deget ºi încãlþãminte în picioare. 23 Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l: sã mâncãm ºi sã ne bucurãm, 24 cãci acest fiu al meu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit». ªi au început sã sãrbãtoreascã. 25 Însã fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit ºi s-a apropiat de casã, a auzit cântece ºi jocuri. 26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori ºi l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tãu a venit, iar tatãl tãu, pentru cã l-a recãpãtat sãnãtos, a tãiat viþelul cel îngrãºat». 28 Dar el s-a mâniat ºi nu voia sã intre. Însã tatãl sãu a ieºit ºi-l ruga stãruitor. 29 El i-a rãspuns tatãlui sãu: «Iatã, de atâþia ani te slujesc ºi niciodatã n-am cãlcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodatã mãcar un ied ca sã mã distrez cu prietenii mei. 30 Însã, când a venit acest fiu al tãu care ºi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tãiat pentru el viþelul cel îngrãºat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eºti cu mine totdeauna ºi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia sã sãrbãtorim ºi sã ne bucurãm pentru cã acest frate al tãu era mort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit!»” Parabola administratorului necinstit 1
ªi le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunþat cã i-ar risipi averea. El 16 l-a chemat ºi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dã cont de administraþia 2
ta, cãci de acum nu mai poþi fi administrator». 3 Atunci administratorul ºi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru cã stãpânul îmi ia administraþia? Sã sap, nu pot; sã cerºesc, mi-e ruºine. 4 ªtiu ce voi face pentru
a Lit.: a cãzut pe gâtul lui. Este o referinþã la ritualul întâmpinãrii unui oaspete.
b Unele manuscrise adaugã, sub influenþa v. 19: ia-mã ca pe un zilier al tãu.
Is 55,7 Ier 3,12 ºu Is 49,14-16 Ier 31,20 Zah 3,4
In 17,10 1,14
Lc 16,5
In 8,12 12,33; 6,24 Tob 4,9-10 2 Mt 25,21 =Lc 19,17
2 Mt 6,24
182
ca oamenii sã mã primeascã în casele lor atunci când voi fi dat afarã din administraþie». 5 ªi, chemându-i pe debitorii stãpânului sãu, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eºti dator stãpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sutã de mãsuria de untdelemn». El i-a rãspuns: «Ia-þi chitanþa, aºazã-te repede ºi scrie cincizeci». 7 Dupã aceea, i-a spus altuia: «Tu, cât datorezi?» Acesta a rãspuns: «O sutã de mãsurib de grâu». El i-a spus: «Ia-þi chitanþa ºi scrie optzeci». 8 Stãpânul l-a lãudat pe administratorul necinstit pentru cã a lucrat cu înþelepciune; pentru cã fiii veacului acestuia, în generaþia din care fac parte, sunt mai înþelepþi decât fiii luminii. 9 Iar eu vã spun: Faceþi-vã prieteni din mamonac nedreaptã, pentru ca ei sã vã primeascã în corturile veºnice atunci când veþi duce lipsã. 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios ºi în cele mai mari. ªi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit ºi în cele mai mari. 11 Deci, dacã voi nu aþi fost credincioºi cu mamona nedreaptã, cine vã va încredinþa adevãrata bogãþie? 12 ªi dacã nu aþi fost credincioºi cu avuþia strãinã, cine v-o va da pe a voastrã? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îl va urî pe unul ºi-l va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamonei”. Legea ºi împãrãþia (Mt 11,12-13)
Mt 6,1; 23,28 Lc 18,9 Ier 11,20 2 Mt 11,12-13 2 Mt 5,18 2 Mt 5,32; 19,9
14 Auzeau toate acestea ºi fariseii, iubitori de bogãþie, ºi îºi bãteau joc de el. 15 Dar el le-a spus: „Voi sunteþi cei care vã arãtaþi drepþi înaintea oamenilor, însã Dumnezeu cunoaºte inimile voastre; cãci ceea ce este preþios pentru oameni este respingãtor înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea ºi Profeþii au fost pânã la Ioan; de atunci se vesteºte împãrãþia lui Dumnezeu ºi fiecare se luptã sã intre în ea. 17 Mai uºor este ca cerul ºi pãmântul sã piarã decât sã cadã o singurã virgulã din Lege. 18 Oricine îºi lasã soþia ºi se însoarã cu alta comite adulter; iar cine se însoarã cu una lãsatã de bãrbat comite adulterd.
a Lit.: batos. Este o unitate de mãsurã pentru lichide de aproximativ 40 l. b Lit.: koros. Este o unitate de mãsurã pentru cereale conþinând aproximativ 450 kg. c Mamona este un cuvânt de origine aramaicã ce nu apare în textul ebraic al VT, dar este menþionat în manuscrisele de la Qumran, în Targum ºi
Talmud ºi se referã la banii câºtigaþi în mod necinstit sau cheltuiþi cu intenþie rea. d Afirmaþia înseamnã clar ºi fãrã echivoc cã despãrþirea celor cãsãtoriþi poate fi acceptatã într-un caz extrem, dar nu existã posibilitatea încheierii unei noi cãsãtorii. Înlocuirea unui soþ cu un altul înseamnã adulter.
Lc 16,19
183 Parabola bogatului ºi a lui Lazãr 19 Era
un om bogat care se îmbrãca în purpurã ºi mãtãsuri finea ºi petrecea în fiecare zi cu mare fast, 20 iar la poarta lui zãcea un sãrac cu numele de Lazãr, plin de bube. 21 El ar fi dorit sã-ºi astâmpere foamea cu ceea ce cãdea de pe masa bogatului. Mai mult, veneau ºi câinii sã-i lingã bubele. 22 A murit sãracul ºi a fost dus de îngeri în sânul lui Abrahamb. A murit ºi bogatul ºi a fost înmormântat. 23 Pe când se chinuia în iad, ºi-a ridicat ochii ºi l-a vãzut pe Abraham ºi pe Lazãr în sânul lui 24 ºi a strigat: «Pãrinte Abraham, îndurã-te de mine ºi trimite-l pe Lazãr ca sã-ºi înmoaie vârful degetului în apã ºi sã-mi rãcoreascã limba, cãci sufãr cumplit în flãcãrile acestea». 25 Însã Abraham i-a spus: «Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune în timpul vieþii, iar Lazãr, cele rele; acum însã el este aici fericit, tu însã suferi. 26 ªi, pe lângã toate acestea, între noi ºi voi este o mare prãpastie, încât cei care ar vrea sã treacã de aici la voi sã nu poatã ºi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, pãrinte, sã-l trimiþi în casa tatãlui meu, 28 cãci am cinci fraþi, ca sã-i previnã, nu cumva sã ajungã ºi ei în acest loc de chin. 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise ºi pe Profeþi: sã asculte de ei!» 30 El însã a zis: «Nu, pãrinte Abraham, dar dacã unul dintre morþi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a rãspuns: «Dacã nu ascultã de Moise ºi Profeþi, chiar dacã ar învia cineva din morþi, nu se vor convinge»”. Despre scandal (Mt 18,6-7; Mc 9,42) 1
Apoi a spus discipolilor sãi: „Este imposibil sã nu vinã scandalul, dar vai celui prin care vine! Ar fi mai bine pentru el dacã 17 i s-ar lega o piatrã de moarã de gât ºi ar fi aruncat în mare, decât sã 2
scandalizeze chiar ºi numai pe unul dintre aceºtia mici. 3 Fiþi atenþi cu voi înºivã! Iertarea frãþeascã (Mt 18,15.21-22) Dacã fratele tãu pãcãtuieºte, mustrã-l, iar dacã se converteºte, iartã-l. 4 Dacã pãcãtuieºte împotriva ta de ºapte ori pe zi ºi de ºapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rãu!», tu sã-l ierþi!”
a
Lit.: byssos = þesãturã finã. Sânul lui Abraham exprimã intimitatea (In 1,18), participarea împreunã cu Abraham la banchetul mesianic b
(In 13,23; Mt 8,11), speranþa de a fi primit de Abraham îndatã dupã moarte. Expresia mai înseamnã ºi reunirea cu strãmoºii (Gen 15,15; 25,8).
6,24-25
24,44
In 5,46-47
Lc 17,5 Mt 8,10
184
Puterea credinþei (Mt 17,20; 21,21; Mc 11,23) 5 Apostolii
i-au spus Domnului: „Mãreºte-ne credinþa!” 6 Iar Domnul a spus: „Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi spune sicomorului acestuia: «Dezrãdãcineazã-te ºi planteazã-te în mare!» ºi v-ar asculta. A sluji cu umilinþã
Iob 22,3; 35,7
7 Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la pãstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndatã ºi aºazã-te la masã!» 8 Nu-i va spune mai degrabã: «Pregãteºte-mi ceva pentru cinã, încinge-te ca sã-mi slujeºti pânã când voi mânca ºi voi bea eu, dupã aceea vei mânca ºi vei bea ºi tu»? 9 Oare trebuie sã-i mulþumeascã servitorului cã a fãcut cele poruncite? 10 Tot aºa ºi voi, când faceþi toate cele care vã sunt poruncite, spuneþi: suntem servitori nefolositoria, am fãcut ceea ce eram datori sã facem”.
Vindecarea celor zece leproºi 9,51+ Lev 13,45-46 Mt 8,4 Mc 1,44 Lc 5,14 Lev 14,1-32 2,20 9,53 10,33
Mt 8,10
11 În timp ce mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria ºi Galileea. 12 A intrat într-un sat ºi i-au venit în întâmpinare zece leproºi care stãteau la distanþã. 13 Aceºtia au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învãþãtorule, îndurã-te de noi!” 14 Vãzându-i, el le-a spus: „Mergeþi ºi arãtaþi-vã preoþilor!” 15 ªi, în timp ce mergeau, s-au curãþat. Unul dintre ei, vãzând cã s-a vindecat, s-a întors preamãrindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 ºi s-a prosternat la picioarele lui, mulþumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curãþat zece? Unde sunt ceilalþi nouã? 18 Nu s-a gãsit cine sã se întoarcã ºi sã-l preamãreascã pe Dumnezeu decât acest strãin?” 19 Apoi i-a zis: „Ridicã-te ºi mergi! Credinþa ta te-a mântuit”.
Venirea împãrãþiei lui Dumnezeu Mt 4,17 Mt 3,2
20
Întrebat de farisei când vine împãrãþia lui Dumnezeu, el le-a rãspuns: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poþi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», cãci, iatã, împãrãþia lui Dumnezeu este printre voi”.
a Deºi în context termenul nefolositor pare forþat întrucât slujitorul a fost descris ca îndeplinind servicii utile, el se aplicã perfect discipolilor: ei nu pot pretinde cã activitatea lor
este indispensabilã pentru Dumnezeu. În acest sens, colaborarea omului cu Dumnezeu trebuie sã se caracterizeze prin umilinþã ºi modestie.
Lc 17,22
185 Ziua Fiului Omului (Mt 24,23-28.37-41) 22
Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veþi dori sã vedeþi una din zilele Fiului Omului ºi nu o veþi vedea. 23 ªi vã vor spune: «Iatã aici!» sau: «Iatã acolo!» Dar nu mergeþi ºi nu-i urmaþi! 24 Aºa cum fulgerul strãlucitor lumineazã de la un capãt la celãlalt al cerului, aºa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însã trebuie mai întâi sã sufere multe ºi sã fie respins de aceastã generaþie. 26 ªi, aºa cum a fost în zilele lui Noe, tot aºa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau ºi se mãritau pânã în ziua în care Noe s-a urcat în arcã; atunci a venit potopul ºi i-a nimicit pe toþi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpãrau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieºit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc ºi pucioasã ºi i-a nimicit pe toþi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arãta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiº, iar lucrurile îi vor fi în casã, sã nu coboare sã le ia ºi, tot aºa, cine este la câmp sã nu se întoarcã înapoi. 32 Amintiþi-vã de femeia lui Lot! 33 Dacã cineva va încerca sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; iar dacã cineva o va pierde, o va pãstra. 34 Vã spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celãlalt va fi lãsat; 35 douã femei vor mãcina în acelaºi loc: una va fi luatã, cealaltã va fi lãsatã”. 36 a. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna ºi vulturii”.
Mt 13,17 Mt 8,20 2 Mc 13,21 2 Mt 24,23; 26,27 9,22 2 Mt 24,37-39 Gen 6–8
Gen 19,1-29
2 Mt 24,17-18 2 Mc 13,15-16 Lc 21,21 Gen 19,26 2 Mt,10,39 2 In 12,25 Lc 9,24 2 Mt 24,40-41
2 Mt 24,28
Parabola judecãtorului nedrept 1
Apoi le-a spus o parabolã referitor la datoria de a se ruga întotdeauna ºi de a nu se descuraja: „Într-o cetate, era un 18 judecãtor care nu se temea de Dumnezeu ºi nu-i pãsa de oameni. ªi 2
3
mai era în cetatea aceea o vãduvã care venea la el ºi-i spunea «Fã-mi dreptate împotriva duºmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi ºi-a zis: «Deºi de Dumnezeu nu mã tem ºi de oameni nu-mi pasã, 5 pentru cã nu mã lasã în pace, îi voi face totuºi dreptate vãduvei acesteia ca sã nu vinã ºi sã mã tot batã la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aþi auzit ce a spus judecãtorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleºilor sãi care strigã zi ºi noapte cãtre el, chiar dacã-i face sã aºtepte? 8 Vã spun cã le va face dreptate îndatã. Dar, când va veni Fiul Omului, va gãsi oare credinþã pe pãmânt?”
a Unele manuscrise, probabil dupã Mt 24,40, conþin v. 36: Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt
va fi lãsat. Dar în majoritatea manuscriselor lipseºte.
11,9 1Tes 5,17 11,5-8
Ap 6,9-11 Sir 35,19 Mt 24,12; 8,10
Lc 18,9
186
Parabola vameºului ºi a fariseului 16,15 Mt 6,1; 23,28
2 Mt 23,12 =Lc 14,11
9A
mai spus aceastã parabolã unora care se credeau drepþi ºi-i dispreþuiau pe alþii: 10 „Doi oameni au urcat la templu ca sã se roage: unul era fariseu, iar celãlalt vameºa. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îþi mulþumesc cã nu sunt ca ceilalþi oameni: hrãpãreþi, nedrepþi, adulteri, sau chiar ca vameºul acesta. 12 Eu postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din ceea ce câºtig». 13 Vameºul, în schimb, stând departe, nici mãcar nu îndrãznea sã-ºi ridice ochii spre cer. κi bãtea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndurã-te de mine pãcãtosul!» 14 Vã spun cã a coborât la casa lui îndreptãþit mai degrabã acesta decât celãlalt; cãci oricine se înalþã pe sine va fi umilit, iar cel care se umileºte va fi înãlþat”. Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)
Lc 9,47
15 Îi
aduceau ºi copii ca sã-i atingã; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat ºi le-a spus: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine ºi nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. 17 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. Tânãrul bogat (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31)
Lc 10,25-28
Ex 20,12-16 Dt 5,16-20
12,33
18 Odatã,
un om cu vazã l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoºti poruncile: Sã nu comiþi adulter! Sã nu ucizi! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 21 El i-a spus: „Toate acestea le-am pãzit din tinereþe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îþi mai lipseºte un lucru: vinde tot ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în ceruri, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 23 Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.
a Vg îl numeºte publicanus. Spre deosebire de Levi (Matei), sau Zaheu, „publicanii” erau agenþi subalterni ai ºefilor de vamã (numiþi la Roma portitores). Ei aveau cea mai urâtã reputaþie în societate. Literatura rabinicã îi asociazã nu numai cu hoþii, ci ºi cu criminalii. Talmudul le interzice sã aparã ca martori într-un proces ºi sã împlineascã funcþia de judecãtori. Fariseii ºi cãrturarii îi acuzau de impuritate
pentru cã aveau contacte cu pãgânii ºi cu evreii decãzuþi. Aceeaºi reputaþie o aveau ºi în lumea greco-romanã: Xenon îi considera hoþi, Lucian îi asemãna cu proprietarii caselor de pierzare, iar Cicero îi numea „cei mai vicioºi dintre oameni”. Este explicabilã revolta fariseilor ºi a cãrturarilor atunci când Isus mãnâncã în compania lor (Mt 9,11; Mc 2,16; Lc 5,30).
187
Lc 18,24
24
Vãzând cã s-a întristat, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii! 25 Pentru cã este mai uºor ca o cãmilã sã treacã prin urechea acului, decât ca un bogat sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu”a. 26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”. 28 Atunci Petru i-a spus: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat”. 29 Iar el le-a spus: „Adevãr vã spun: nu este nimeni care sã fi lãsat casã, sau soþie, sau fraþi, sau pãrinþi, sau copii pentru împãrãþia lui Dumnezeu 30 ºi care sã nu primeascã cu mult mai mult în timpul de faþã, iar în veacul viitor, viaþa veºnicã”.
14,26
A treia anunþare a morþii ºi învierii (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34) 31
Apoi, i-a luat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi se vor împlini toate cele scrise de profeþi despre Fiul Omului, 32 cãci va fi dat pe mâna pãgânilor ºi va fi batjocorit, insultat ºi scuipat; 33 ºi dupã ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”. 34 Însã ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cuvânt era ascuns pentru ei ºi nu înþelegeau cele spuse.
9,51+ 2,38 9,22 Mc 4,13
Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52) 35 Pe
când se apropia el de Ierihon, un orb stãtea pe marginea drumului, cerºind 36 ºi, auzind cã trecea mulþimea, a întrebat ce este. 37 I-au spus cã trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca sã tacã, dar el striga ºi mai tare: „Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 40 Atunci Isus s-a oprit ºi a poruncit sã fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei sã-þi fac?” I-a rãspuns: „Doamne, sã vãd”. 42 Iar Isus i-a rãspuns: „Vezi! Credinþa ta te-a mântuit”. 43 Îndatã, orbul a început sã vadã ºi l-a urmat, preamãrindu-l pe Dumnezeu. ªi tot poporul care a vãzut îl lãuda pe Dumnezeu.
a
Comparaþia foloseºte o figurã grotescã. Textul este sigur, totuºi unii comentatori au cãutat alte explicaþii pentru semnificaþia cuvintelor: 1) unii au încercat sã interpreteze „urechea acului” ca fiind numele unei intrãri înguste în cetate; 2) alþii înlocuiesc cuvântul grec kamelos = cãmilã cu
kamilos = funie. Amândouã încercãrile sunt puþin probabile. În centrul atenþiei este aici învãþãtura lui Cristos potrivit cãreia, atât pentru bogat, cât ºi pentru sãrac, nu existã mântuire decât prin harul lui Dumnezeu. Dar pentru cel bogat mântuirea este mai grea.
Mt 2,23
Mt 9,27 Mt 8,10 2,20
Lc 19,1
188
Convertirea lui Zaheu 1 Apoi
Mt 5,46
1,14 5,30; 15,2 12,33 2Sam 12,6 Mt 21,31 15,6.9.24.32
a intrat ºi a traversat Ierihonul. 2 ªi iatã, un bãrbat numit Zaheu, care era ºeful vameºilor ºi era bogat, 3 cãuta sã vadã cine este Isus, dar nu putea din cauza mulþimii, întrucât era mic de staturã. 4 Atunci a alergat înainte ºi s-a suit într-un sicomor ca sã-l vadã, cãci avea sã treacã pe acolo. 5 Când a ajuns în acel loc, Isus ºi-a ridicat ochii ºi i-a spus: „Zaheu, coboarã repede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta”. 6 El a coborât îndatã ºi l-a primit cu bucurie. 7 Toþi cei care au vãzut murmurau spunând: „A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos”. 8 Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãracilor ºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau înapoi împãtrit”a. 9 Atunci Isus i-a spus: „Astãzi s-a fãcut mântuirea acestei case, întrucât ºi el este fiul lui Abraham. 10 Pentru cã Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut”.
19
Parabola minelor (Mt 25,14-30) 11
2,38 Mc 13,34
Ps 2,2-3 In 19,15.21
Pe când ascultau acestea, el le-a mai spus o parabolã pentru cã se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau cã împãrãþia lui Dumnezeu avea sã se arate în curând. 12 Aºadar, le-a spus: „Un om dintr-o familie de nobili a plecat într-o þarã îndepãrtatã ca sã primeascã un regat ºi apoi sã se întoarcã. 13 A chemat zece dintre servitorii sãi, le-a dat zece mineb ºi le-a zis: «Investiþi-le pânã când voi veni». 14 Însã cetãþenii sãi îl urau ºi au trimis în urma lui o solie sã spunã: «Nu vrem ca acesta sã domneascã peste noi». 15 Când s-a întors, dupã primirea regatului, a poruncit sã fie chemaþi la el servitorii cãrora le dãduse banii ca sã afle cât a câºtigat fiecare. 16 Când a venit primul, a spus: «Stãpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru cã ai fost fidel peste puþine lucruri, sã ai autoritate peste zece cetãþi». 18 Apoi a venit al doilea ºi a spus: «Mina ta, stãpâne, a mai fãcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «ªi tu vei fi peste cinci cetãþi». 20 A venit un altul ºi i-a spus: «Stãpâne, iatã mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ºtergar 21 întrucât m-am temut de tine, cãci eºti un om aspru: iei ce
a A împãrþi sãracilor jumãtate din avere, depãºeºte cu mult învãþãtura rabinicã ce considera ca mãsura cea mai ridicatã a ofertelor pentru sãraci 1/5 din avere ºi nu mai mult de 1/5 din câºtig. Restituirea împãtritã era
prevãzutã de lege (Ex 21,37) numai pentru un singur caz: furtul sau uciderea unui animal mic; celelalte despãgubiri erau de 20%. b Lit.: mna; monedã greacã = 100 de drahme (= 100 de dinari).
Lc 19,22
189
nu ai pus ºi seceri ce nu ai semãnat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rãu! ªtiai cã sunt un om aspru; cã iau ce nu am pus ºi secer ce nu am semãnat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancã? La întoarcere, i-aº fi luat cu dobândã». 24 ªi a zis celor care erau de faþã: «Luaþi mina de la dânsul ºi daþi-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stãpâne, are deja zece mine!»a. 26 «Vã spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua ºi ceea ce are. 27 Iar pe duºmanii mei, care nu au voit ca eu sã domnesc peste ei, aduceþi-i aici ºi ucideþi-i în faþa mea»”.
20,16 2 Mt 13,12 2 Mc 4,25 =Lc 8,18 Ps 2,9 Lc 20,16
V. ACTIVITATEA LUI ISUS LA IERUSALIM Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; In 12,12-16) 28 Dupã
ce a spus acestea, a pornit înainte, urcând spre Ierusalim. timp ce se apropia de Betfaghe ºi Betania, lângã Muntele numit al Mãslinilor, a trimis doi discipoli, 30 spunându-le: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, când veþi intra, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu l-a încãlecat: dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 31 Dacã vã va întreba cineva: «De ce îl dezlegaþi?», îi veþi rãspunde astfel: «Domnul are nevoie de el»”. 32 Când au plecat cei trimiºi, au gãsit dupã cum le-a spus. 33 În timp ce ei dezlegau mãgãruºul, stãpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaþi mãgãruºul?” 34 Atunci ei au rãspuns: „Domnul are nevoie de el”. 35 Apoi l-au adus la Isus ºi, aruncându-ºi hainele peste mãgãruº, l-au urcat pe Isus deasupra. 36 Pe când el înainta, îºi aruncau hainele pe drum. 37 Ajungând aproape de coborârea Muntelui Mãslinilor, toatã mulþimea discipolilor, bucurându-se, a început sã-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au vãzut, 38 spunând: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer ºi glorie în înaltul cerurilor!” 39 Atunci unii farisei din mulþime i-au spus: „Învãþãtorule, mustrã-þi discipolii!” 40 Dar el le-a rãspuns: „Vã spun, dacã aceºtia vor tãcea, vor striga pietrele”. 29 În
Lc 9,51 2,38
1,14.20 4,15 In 12,18 Ps 118,26 2,14 Mt 21,14-16 Hab 2,11
Isus plânge pentru Ierusalim 41 Dupã ce s-a apropiat, vãzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacã ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!b Acum
a Unele manuscrise omit v. 25 pentru a se acorda probabil cu Mt 25,28.
b
Lit.: cele ce sunt spre pace.
13,34-35
Lc 19,43
12,54-56 1,68
190
însã este ascunsã pentru ochii tãi. 43 Cãci vor veni peste tine zile când duºmanii tãi vor sãpa tranºee în jurul tãu, te vor încercui ºi asedia din toate pãrþile, 44 te vor face una cu pãmântul pe tine ºi pe copiii tãi care sunt în tine ºi nu vor lãsa din tine piatrã peste piatrã, pentru cã nu ai cunoscut timpul vizitãrii tale”. Isus alungã vânzãtorii din templu (Mt 21,12-13; Mc 11,15-18; In 2,14-16)
Is 56,7 Ier 7,11 21,37; 22,53 In 18,20 2 Mc 11,18 Lc 11,53 4,15
45 Apoi, intrând în templu, a început sã-i alunge pe vânzãtori, 46 spunându-le: „Este scris: Casa mea va fi casã de rugãciune. Însã voi aþi fãcut-o peºterã de tâlhari”. 47 ªi învãþa în templu în fiecare zi, iar arhiereii ºi cãrturarii, precum ºi mai-marii poporului, cãutau sã-l omoare. 48 Dar nu gãseau ce sã-i facã pentru cã tot poporul se þinea dupã el ca sã-l asculte.
Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Mc 11,27-33) 1
Într-una din zile, pe când învãþa poporul în templu predicând vestea cea bunã, au venit arhiereii ºi cãrturarii, împre20 unã cu bãtrânii, ºi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau 2
cine este acela care þi-a dat aceastã putere?” 3 Atunci el le-a rãspuns: „Vã voi pune ºi eu o întrebare. Spuneþi-mi: 4 botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?” 5 Ei însã discutau între ei, spunând: „Dacã spunem: «Din ceruri», el va spune «De ce nu aþi crezut în el?» 6 Iar dacã spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre pentru cã ei sunt convinºi cã Ioan este un profet”. 7 ªi au rãspuns cã nu ºtiu de unde era. 8 Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vã spun cu ce putere fac acestea”. Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Mc 12,1-12) Is 5,1-5
9
Atunci a început sã spunã mulþimii aceastã parabolã: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-o cãlãtorie pe un timp îndelungat. 10 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sã-i dea din rodul viei; dar viticultorii, dupã ce l-au bãtut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis ºi un alt servitor, dar ei l-au bãtut ºi pe acesta, l-au batjocorit ºi l-au trimis cu mâinile goale. 12 A trimis un al treilea, dar ei l-au bãtut pânã la sânge ºi l-au alungat. 13 Atunci stãpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate pe el îl vor respecta». 14 Însã viticultorii, vãzându-l, au spus unii cãtre alþii: «Acesta este moºtenitorul, sã-l ucidem pentru ca moºtenirea lui sã fie a noastrã!» 15 ªi, scoþându-l
191
Lc 20,16
afarã din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stãpânul viei? 16 Va veni ºi-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Sã nu se întâmple!” 17 Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnã ceea ce s-a scris: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatrã unghiularã? 18 Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea va fi zdrobit”. 19 Cãrturarii ºi arhiereii cãutau sã punã mâna pe el chiar în ceasul acela, cãci înþeleseserã cã pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.
Ps 118,22
11,53
Tributul cuvenit împãratului (Mt 22,15-22; Mc 12,13-17) 20
ªi, urmãrindu-l cu atenþie, au trimis spioni, care se prezentau ca fiind drepþi, ca sã-l prindã cu vreun cuvânt ºi sã-l dea pe mâna autoritãþii ºi a puterii guvernatorului. 21 Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, ºtim cã vorbeºti ºi înveþi cu dreptate ºi nu þii cont de înfãþiºare, ci înveþi calea lui Dumnezeu dupã adevãr. 22 Ne este permis sau nu sã dãm tribut cezarului?” 23 El însã, cunoscând viclenia lor, le-a spus: 24 „Arãtaþi-mi un dinar. Ale cui sunt imaginea ºi inscripþia?” Ei au rãspuns: „Ale cezarului”. 25 Atunci le-a spus: „Daþi-i, aºadar, cezarului ceea ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 26 Astfel, nu l-au putut prinde cu nici un cuvânt în faþa poporului, ci, uimiþi de rãspunsul lui, au tãcut. Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Mc 12,18-27) 27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun cã nu este înviere, ºi l-au întrebat: 28 „Învãþãtorule, Moise a scris: dacã cineva are un frate însurat care moare fãrã sã aibã copii, fratele lui sã ia femeia ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 29 Erau deci ºapte fraþi. Primul, însurându-se, a murit fãrã copii. 30 Cel de-al doilea 31 ºi cel de-al treilea au luat-o de soþie. ªi toþi cei ºapte au murit ºi nu au lãsat copii. 32 În cele din urmã, a murit ºi femeia. 33 Aºadar, la înviere, cui îi va fi femeia soþie? Pentru cã toþi ºapte au avut-o de soþie”. 34 Isus le-a rãspuns: „Fiii lumii acesteia se însoarã ºi se mãritã; 35 însã cei consideraþi vrednici de lumea cealaltã ºi de învierea din morþi nu se vor însura ºi nici nu se vor mãrita, 36 pentru cã nu mai pot de acum sã moarã; sunt asemenea îngerilor ºi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cã morþii învie, o aratã ºi Moise în textul despre rug, când îl numeºte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob. 38 Însã Dumnezeu nu este al celor morþi, ci al celor vii, întrucât toþi trãiesc pentru el”. 39 Unii dintre
Dt 25,5
Fil 3,11
Ex 3,6 Rom 6,10-11 Gal 2,19
Lc 20,40
2 Mt 22,46 2 Mc 12,34
192
cãrturari i-au rãspuns: „Învãþãtorule, bine ai vorbit!” îndrãzneau sã-l întrebe nimic.
40
ªi nu mai
Originea lui Mesia (Mt 22,41-45; Mc 12,35-37) 41 Dar
Ps 110,1
el le-a zis: „Cum spun ei cã Cristos este Fiul lui David? 42 Pentru cã însuºi David spune în cartea Psalmilor: Domnul a spus Domnului meu: aºazã-te la dreapta mea 43 pânã când voi pune pe duºmanii tãi sub picioarele talea. 44 Aºadar, David îl numeºte Domn; cum poate fi fiul sãu?” Ipocrizia cãrturarilor (Mt 23,6-7; Mc 12,38-40) 45 În
=Lc 11,43
timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor: 46 „Pãziþi-vã de cãrturarii cãrora le place sã se plimbe în haine lungi, care doresc sã fie salutaþi prin pieþe, sã ocupe primele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 47 Ei mãnâncã avuþiile vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primi o condamnare mai asprã”. Ofranda vãduvei (Mc 12,41-44) 1
Ridicându-ºi privirea, i-a vãzut pe bogaþii care îºi puneau darurile în caseta pentru ofrande . A vãzut ºi o vãduvã sãracã 21 punând acolo douã monede mici . ªi a spus: „Vã spun, cu adevãrat b 2
c 3
aceastã vãduvã sãracã a pus mai mult decât toþi, 4 pentru cã toþi aceºtia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sãrãcia ei, a oferit tot ce avea la viaþa ei”.
a Lit.: scãunel sub picioarele tale; imaginea reprezintã supunerea totalã a inamicului: piciorul învingãtorului peste capul celui învins. b Lit.: camera tezaurului, menþionatã deja în Neh 12,44. Taxele ºi ofrandele pentru templu erau colectate, dupã mãrturia lui Iosif Flavius, în curtea femeilor, prin treisprezece casete pe care
erau înscrise diferitele tipuri de oferte: „Shekeli noi”, „Shekeli vechi”, „Ofrande de pãsãri”, „Pãsãri pentru arderi de tot”, „Lemn”, „Tãmâie”, „Caseta milei” ºi încã ºase casete cu inscripþia: „Ofrande de bunãvoie”. c Lit.: duo lepta. Un lepton este o monedã din cupru valorând 1/128 dinari.
Lc 21,5
193 VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-3; Mc 13,1-4) 5
Iar unora, care vorbeau despre templu cã este ornat cu pietre frumoase ºi daruri votivea, le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le admiraþi, vor veni zile în care nu va rãmâne piatrã peste piatrã care sã nu fie dãrâmatã”. 7 Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, când vor fi acestea ºi care va fi semnul cã ele se vor întâmpla?” Semnele sfârºitului (Mt 10,17-22; 24,4-14; Mc 13,5-13) 8
El le-a zis: „Fiþi atenþi sã nu fiþi înºelaþi cãci vor veni mulþi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» ºi: «Timpul este aproape». Nu vã luaþi dupã ei. 9 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi revolte, nu vã temeþi, cãci trebuie sã se întâmple acestea mai întâi, însã nu va fi îndatã sfârºitul”. 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu. 11 Vor fi cutremure mari ºi, în diferite locuri, foamete ºi epidemii; vor fi fapte înfricoºãtoare ºi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi ºi vã vor persecuta; vã vor purta prin sinagogi ºi închisori, vã vor duce în faþa regilor ºi guvernanþilor din cauza numelui meu. 13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mãrturie. 14 Întipãriþi-vã în minte: sã nu vã preocupaþi cum vã veþi apãra, 15 cãci eu vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nici unul dintre duºmanii voºtri nu le va putea rezista ºi nici rãspunde. 16 Veþi fi trãdaþi de pãrinþi, de fraþi, de rude ºi prieteni ºi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. 18 Dar nici un fir de pãr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastrã vã veþi mântui sufletele.
Dan 2,28 Is 19,2 2Cr 15,6
2 Mt 10,17-22 In 15,20; 16,1-2 12,11-12 Fap 6,10
12,7 Mt 10,30 Evr 10,36.39
Distrugerea Ierusalimului (Mt 24,15-21; Mc 13,14-23) 20 Când
veþi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci sã ºtiþi cã s-a apropiat devastarea lui. 21 Cei din Iudeea sã fugã în munþi, iar cei care se aflã în el sã alerge afarã; cei care sunt pe câmp sã nu intre în el, 22 pentru cã acestea sunt zilele rãzbunãrii ca sã se împlineascã toate cele scrise. 23 Vai de cele însãrcinate ºi de cele care alãpteazã în
a Familiile bogate, conducãtorii poporului ºi unii pelerini ofereau, din evlavie pentru templu, daruri scumpe expuse pe pereþii interiori: tapiserii
fine din Babilon, bijuterii din aur etc. Iosif Flaviu menþioneazã viþa de vie din aur care atârna în vestibulul Sfintei, având ciorchini de mãrimea unui om.
Os 9,7
Lc 21,24 2 Mt 24,21 2 Mc 13,19 Rom 1,18 Dt 28,64 Ap 11,2 Dan 12,17
194
zilele acelea, cãci va fi mare dezastru pe pãmânt ºi urgie peste acest popor. 24 ªi vor cãdea sub ascuþiºul sabiei ºi vor fi fãcuþi sclavii tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi cãlcat în picioare de cãtre pãgâni, pânã se vor împlini timpurile pãgânilora. Venirea Fiului Omului (Mt 24,29-31; Mc 13,24-27)
Ps 65,8-9
Dan 7,13-14 Evr 10,37
25 ªi vor fi semne în soare, în lunã ºi în stele, iar pe pãmânt popoarele vor fi îngrozite, nãucite de vuietul mãrii ºi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tãia rãsuflarea de groazã în aºteptarea celor ce se vor întâmpla în lume, cãci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 ªi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere ºi cu mare glorie. 28 Când vor începe sã se întâmple acestea, sculaþi-vã ºi ridicaþi-vã capul pentru cã se apropie eliberarea voastrã”.
Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Mc 13,28-31)
Mt 16,28 Mc 9,1 Lc 9,27
29 ªi le-a zis o parabolã: „Uitaþi-vã la smochin ºi la toþi copacii. 30 De îndatã ce vedeþi cã înmuguresc, vã daþi singuri seama cã vara este deja aproape. 31 La fel ºi voi, când veþi vedea cã acestea se împlinesc, sã ºtiþi cã împãrãþia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevãr vã spun: nu va trece generaþia aceasta pânã când nu se vor fi împlinit toate. 33 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
Îndemn la veghere 34 Aveþi
17,26-30 8,14 1Tes 5,3 Qoh 9,12 Is 24,17-18 Ef 6,18 Ap 6,17 19,47 Mt 21,17 Mc 11,11.19 In 18,2
grijã de voi înºivã ca nu cumva inimile voastre sã se îngreuieze în necumpãtare, beþie ºi grijile vieþii, iar ziua aceea sã se abatã asupra voastrã pe neaºteptate, 35 ca un laþ; cãci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faþa întregului pãmânt. 36 Vegheaþi, aºadar, în orice moment ºi rugaþi-vã ca sã puteþi scãpa de toate cele ce se vor petrece ºi sã staþi în picioare în faþa Fiului Omului!” 37 În fiecare zi învãþa în templu, iar noaptea ieºea ºi o petrecea pe Muntele numit al Mãslinilor. 38 ªi tot poporul venea dis-de-dimineaþã la el, în templu, ca sã-l asculte.
a Expresie proprie lui Luca; probabil se referã la perioada dintre cucerirea Ierusalimului de cãtre Titus
(70 d.C.) ºi înfrângerea ultimei rezistenþe a evreilor condusã de Bar Kochba în anul 135 d.C.
Lc 22,1
195 VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53) 1
a 2
Se apropia sãrbãtoarea Azimelor, numitã Paºtele . Arhiereii ºi cãrturarii cãutau cum sã-l omoare, dar se temeau de popor. 22Atunci Satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din 3
numãrul celor doisprezece. 4 El a mers ºi s-a înþeles cu arhiereii ºi comandanþii gãrzilorb cum sã-l dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat ºi au cãzut de acord sã-i dea bani. 6 El a consimþit ºi cãuta momentul potrivit ca sã-l dea pe mâna lor, fãrã ºtirea mulþimii.
11,53 4,13 In 13,2.27 Fap 5,3 2 Mt 26,14-16 2 Mc 14,10-11
Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Mc 14,12-16; In 13,21-30) 7
A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paºtelec. 8 I-a trimis pe Petru ºi pe Ioan, spunându-le: „Mergeþi ºi pregãtiþi Paºtele ca sã mâncãm”. 9 Ei i-au zis: „Unde vrei sã pregãtim?” 10 El le-a rãspuns: „Iatã, când veþi intra în cetate, veþi întâlni un om ducând un urcior cu apã. Mergeþi dupã el în casa în care va intra 11 ºi spuneþi stãpânului casei: Învãþãtorul zice: «Unde este camera în care sã mãnânc Paºtele cu discipolii mei?» 12 Iar el vã va arãta o încãpere mare, la etaj, aranjatã; acolo sã pregãtiþi”. 13 Mergând deci, au gãsit aºa cum le-a spus ºi au pregãtit Paºtele.
8,51
Cina de Paºti 14 Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apostolii. ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºtele acesta cu voi înainte de pãtimirea mea. 16 Cãci vã spun cã nu-l voi mai mânca pânã când nu se va împlini în împãrãþia lui Dumnezeu”. 17 ªi, luând potirul, a mulþumit ºi a spus: „Luaþi acesta ºi împãrþiþi între voi! 18 Cãci vã spun cã nu voi mai bea de acum din rodul viþei pânã când va veni împãrãþia lui Dumnezeu”. 15
Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-28; Mc 14,22-24; 1Cor 11,23-25) 19
ªi, luând pâinea, a mulþumit, a frânt-o ºi le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dãruit pentru voi. Faceþi aceasta în
a Sunt, de fapt, douã sãrbãtori care se celebreazã împreunã. b Erau ofiþeri inferiori, probabil leviþi,
sub comanda directã a comandantului templului. c Mielul de Paºti.
12,50 Mt 8,11
2 Mt 26,29 2 Mc 14,25
Lc 22,20 Mt 26,28
196
amintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu potirul, dupã cinã, zicând: „Acest potir este noua alianþã în sângele meu, vãrsat pentru voia. Anunþarea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; In 13,21-30) 21
Fap 2,23
Dar iatã, mâna celui care mã va vinde este cu mine pe masã, Fiul Omului merge dupã cum a fost hotãrât, dar vai acelui om prin care este trãdat!” 23 Atunci ei au început sã se întrebe unii pe alþii, care dintre ei ar fi cel ce o va face. 22 cãci
Cine este mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,25-28; Mc 10,42-45) =9,46 2 Mt 20,25-27 2 Mc 10,42-45
In 13,4-15
24 S-a
iscat între ei o neînþegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare. 25 Dar el le-a zis: „Regii popoarelor dominã peste ele, iar cei care-ºi exercitã autoritatea asupra lor sunt numiþi binefãcãtori. 26 Însã voi nu faceþi aºa, dar cel mai mare dintre voi sã devinã ca cel mai tânãr, iar cel care conduce, ca cel care slujeºte. 27 Cãci cine este mai mare: cel care stã la masã sau cel care serveºte? Oare nu cel care stã la masã? Însã eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeºte. Rãsplata promisã apostolilor
In 15,27; 6,66-68 Ap 2,26-28 Ap 3,20-21 2 Mt 19,28
28
Voi sunteþi cei care aþi rãmas cu mine în încercãrile mele. 29 ªi eu rânduiesc pentru voi o împãrãþie, aºa cum Tatãl a rânduit pentru mine; 30 ca sã mâncaþi ºi sã beþi la masã cu mine în împãrãþia mea ºi sã vã aºezaþi pe tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel. Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; In 13,36-38)
Iob 1,6 Am 9,9 Mt 8,10 Mt 16,19 In 21,15-17 Fap 21,13 2Sam 15,20-21 2 Mt 26,31-35 2 Mc 14,27-31 2 In 13,36-38
31
Simon, Simon, iatã, Satana a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu; însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iar tu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi”. 33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata sã merg cu tine ºi la închisoare ºi la moarte”. 34 Dar el i-a zis: „Îþi spun þie, Petre, cã astãzi nu va cânta cocoºul pânã când vei nega de trei ori cã mã cunoºti”. 32 eu
Îndemnuri pentru timpul încercãrii 10,4
35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fãrã pungã, desagã ºi încãlþãminte, aþi dus oare lipsã de ceva?” I-au rãspuns: „De nimic”. 36 El le-a
a Unele manuscrise omit v. 19b-20: „...dãruit pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu
potirul, dupã cinã, zicând: „Acest potir este noua alianþã în sângele meu, vãrsat pentru voi”.
Lc 22,37
197
zis: „Acum, însã, cine are pungã s-o ia; la fel ºi desaga, iar cine nu are sabie sã-ºi vândã mantia ºi sã cumpere. 37 Cãci vã spun cã trebuie sã se împlineascã în mine ceea ce este scris: A fost socotit în rândul celor nelegiuiþi. Într-adevãr, ceea ce este scris despre mine este gata sã se împlineascã”. 38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iatã aici douã sãbii”. Iar el le-a spus: „E destul!”
Mt 10,34 Lc 12,51 Is 53,12 Lc 23,32 Lc 21,37
Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Mc 14,32-42) 39 Apoi
a ieºit ºi a mers, ca de obicei, pe Muntele Mãslinilor, iar discipolii îl urmau. 40 Ajungând în acel loc, le-a spus: „Rugaþi-vã, ca sã nu intraþi în ispitã!” 41 El s-a îndepãrtat de ei ca la o aruncãturã de piatrã ºi, îngenunchind, se ruga: 42 „Tatã, dacã vrei, îndepãrteazã potirula acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a ta sã se facã!” 43 Atunci i s-a arãtat un înger din cer care l-a întãrit. 44 ªi, intrând în agonieb, se ruga ºi mai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sângec. 45 Când s-a ridicat de la rugãciune, a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind din cauza tristeþii 46 ºi le-a zis: „De ce dormiþi? Sculaþi-vã ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã!”
In 18,2 3,21 In 12,27-29
Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Mc 14,43-50; In 18,3-11) 47 Pe
când mai vorbea încã, iatã o mulþime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, care s-a apropiat de Isus ca s-l sãrute. 48 Dar Isus i-a spus: „Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe Fiul Omului?” 49 Cei care erau cu el, vãzând ce avea sã se întâmple, au spus: „Doamne, sã lovim cu sabia?” 50 ªi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot ºi i-a tãiat urechea dreaptã. 51 Dar Isus a rãspuns: „Încetaþi! Pânã aici!” ªi, atingând urechea, l-a vindecat.
a Ideea unui „potir al destinului” este reflectatã în „potirul morþii”, care se gãseºte în Targumul lui Ieremia referitor la Gen 4,23. Expresia aceasta aratã repulsia naturalã a lui Isus faþã de destinul care-l aºteaptã. Nicãieri în tradiþia evanghelicã umanitatea lui Isus nu este atât de evidentã ca aici. Chinul ºi moartea sunt ºi rãmân rele. Chiar ºi Isus, în mod spontan, le respinge. Isus nu ascunde acest sentiment, ci îl exprimã în mod deschis lui Dumnezeu. Nu este totuºi învins de
fricã ºi neliniºte, ci se adreseazã lui Dumnezeu în rugãciune. b Termenul grec agonia se gãseºte numai aici în NT ºi exprimã, în primul rând, efortul sufletului pentru a ajunge la victorie. Este cunoscut ºi în sensul de stare psihicã, asociatã cu o teamã sau neliniºte, provocatã de un obstacol necunoscut sau de o experienþã nouã. c Unele manuscrise transferã v. 43-44 dupã Mt 26,39. Alte câteva manuscrise le omit.
Fap 1,16
Lc 22,52
198
52
19,47; 21,37 4,13 In 8,12
Apoi Isus a spus arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrânilor care au venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu ciomege ca împotriva unui tâlhar? 53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu aþi pus mâinile pe mine. Dar acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului”. Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Mc 14,66-72; In 18,15-18.25-27) 54
Dupã ce l-au prins, l-au luat ºi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55 ªi, aprinzând un foc în mijlocul curþii, s-au aºezat de jur împrejur. Petru s-a aºezat printre ei. 56 O servitoare, vãzându-l aºezat lângã foc, l-a fixat cu privirea ºi a spus: „ªi acesta era cu el!” 57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. 58 Dupã puþin timp, un altul l-a vãzut ºi i-a zis: „ªi tu eºti dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. 59 Dupã vreo orã, un altul insista, spunând: „Cu adevãrat ºi acesta era cu el, cãci este galileean”. 60 Însã Petru i-a zis: „Omule, nu ºtiu ce spui”. ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a cântat cocoºul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru ºi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astãzi cocoºul, mã vei renega de trei ori”. 62 ªi, ieºind afarã, a plâns amara. Isus este batjocorit (Mt 26,67-68; Mc 14,65) 63 Iar
oamenii care-l pãzeau îl batjocorau ºi-l loveau 64 ºi, legându-l la ochi, îl întrebau: „Profeþeºte-ne cine te-a lovit?” 65 ªi spuneau multe alte cuvinte de batjocurã împotriva lui. Isus înaintea Sinedriului (Mt 26,57-68; Mc 14,53-65; In 18,13-24) 66 Când
In 10,24-25
Ps 110,1 Mt 4,3 In 10,30-33
s-a fãcut ziuã, s-au adunat bãtrânii poporului, arhiereii ºi cãrturarii ºi l-au adus la Sinedriulb lor. 67 ªi au zis: „Dacã tu eºti Cristos, spune-ne!” El le-a spus: „Chiar dacã v-aº spune, nu m-aþi crede, 68 iar dacã v-aº întreba, nu mi-aþi rãspundec. 69 De acum însã, Fiul Omului va fi aºezat la dreapta puterii lui Dumnezeu”. 70 Atunci toþi au spus: „Tu eºti deci Fiul lui Dumnezeu?” El le-a rãspuns: „Voi spuneþi cã eu sunt!” 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mãrturie? Cãci noi înºine am auzit-o din gura lui”.
a
Câteva manuscrise omit acest verset. Lit.: synedrion – era cea mai înaltã instituþie judecãtoreascã la evrei, avându-ºi originea în convocarea celor 70 de bãtrâni realizatã de Moise în Num 11,10-24. Dupã exil, a fost b
reorganizat de Esdra. Preºedintele Sinedriului era întotdeauna marele preot. A încetat sã mai existe dupã distrugerea templului (70 d.C.). c Unele manuscrise adaugã: ºi nici nu m-aþi lãsa liber.
Lc 23,1
199
Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38) 1 ªi,
ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat 2 ºi au început sã-l acuze, spunând: „L-am gãsit pe acesta instigând poporul nostru ºi oprindu-ne sã plãtim tribut cezarului ºi spunând cã el este Cristos, regele”. 3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regele iudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu o zici!” 4 Iar Pilat a spus arhiereilor ºi mulþimii: „Nu gãsesc nici o vinã în omul acesta”. 5 Dar ei insistau, spunând: „Rãzvrãteºte poporul, învãþând prin toatã Iudeea, începând din Galileea ºi pânã aici”. 6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacã omul este galileean, 7 iar când a aflat cã este de sub stãpânirea lui Iroda, l-a trimis la Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim.
23
Mt 27,1-2 In 18,28 20,20-26
4,44
Isus înaintea lui Irod 8 Vãzându-l
pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timp dorea sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadã vreun semn fãcut de el. 9 Aºadar, i-a pus multe întrebãri, dar el nu i-a dat nici un rãspuns. 10 Arhiereii ºi cãrturarii erau acolo ºi-l acuzau cu înverºunare. 11 Irod, împreunã cu soldaþii sãi, dupã ce l-au tratat cu dispreþ, l-au îmbrãcat într-o hainã strãlucitoare ºi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea Irod ºi Pilat au devenit prieteni, cãci mai înainte erau în duºmãnie unul cu celãlalt.
9,9
Fap 4,27
Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16) 13
Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi poporul le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului ºi, iatã, judecându-l în faþa voastrã, nu gãsesc în omul acesta nici o vinã de care îl acuzaþi. 15 De altfel, nici Irod, cãci mi l-a trimis înapoi; iatã, nu a fãcut nimic vrednic de moarte. 16 Aºadar, dupã ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. 17 b. 18 Atunci au început sã strige împreunã: „Ia-l pe acesta, elibereazã-ni-l pe Baraba!” 19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltã care avusese loc în cetate ºi pentru crimã. 20 Pilat, dorind sã-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau: „Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l!” 22 Pentru a treia oarã le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut acesta? Nu am gãsit în el nici o vinã care sã merite moartea. De aceea îl voi pedepsi ºi-l voi 14 ºi
a Irod Antipa, unul dintre fiii lui Irod cel Mare, guvernator al Galileii. Venise la Ierusalim cu ocazia sãrbãtorii Paºtelui. b Cele mai multe ºi mai importante manuscrise nu conþin acest verset.
Puþine manuscrise de origine sirianã introduc aici: De sãrbãtoarea Paºtelui era necesar ca el sã le elibereze pe cineva, dar plaseazã acest verset dupã v. 19. Probabil este o armonizare cu Mt 26,15 ºi Mc 15,6.
Fap 21,35
Lc 23,23
200
elibera”. 23 Dar ei insistau, cerând cu strigãte puternice ca el sã fie rãstignit. ªi strigãtele lora predominaub. 24 Atunci Pilat a decis sã li se îndeplineascã cererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor. Pe drumul Calvarului (Mt 27,32; Mc 15,21-22; In 19,17) 26
14,27
11,27 Os 9,14
Os 10,8
Ez 21,3.8; 23,31 Is 53,12 Lc 22,37
Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, ºi i-au pus lui crucea ca s-o poarte dupã Isus. 27 Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi de femei care-ºi bãteau pieptul ºi-l plângeau. 28 Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri. 29 Cãci, iatã, vor veni zile în care veþi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul care n-a alãptat!» 30 Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor: Cãdeþi peste noi! ºi colinelor: Acoperiþi-ne! 31 Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”c 32 Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi. Rãstignirea lui Isus (Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27) 33
Mt 18, 21-22.35 Ps 22,19
2,26 9,35
Când au ajuns la locul numit Craniuld, l-au rãstignit pe el ºi pe rãufãcãtori, unul la dreapta ºi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”e. Apoi, ca sã împartã hainele lui, au tras la sorþi. 35 Poporul stãtea ºi privea, iar conducãtorii îºi bãteau joc de el, spunând: „Pe alþii i-a salvat, sã se salveze pe sine, dacã el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. 36 ªi soldaþii îl luau în râs, când se apropiau de el, ºi-i aduceau oþet, 37 spunând: „Dacã tu eºti regele iudeilor, salveazã-te pe tine însuþi”. 38 Deasupra lui era ºi o a Unele manuscrise adaugã: ºi ale arhiereilor. b Sensul expresiei: strigãtele lor decideau destinul lui Isus: sã fie rãstignit. c Expresia face aluzie la Ez 17,24. Sensul este urmãtorul: 1) Dacã romanii mã trateazã aºa pe mine, pe care mã considerã nevinovat, cum îi vor trata pe aceia care se vor revolta împotriva lor? 2) Dacã evreii mã trateazã astfel pe mine, care am venit sã-i mântuiesc, cum vor fi trataþi ei pentru faptul cã mã duc la moarte?
d Evanghelistul Luca, scriind creºtinilor de origine greco-romanã, evitã termenul folosit de ceilalþi evangheliºti: Golgotha (aram.), traducând înþelesul în limba greacã: kranion. S-a dat acest nume locului care, pe atunci, era în afara zidurilor Ierusalimului, probabil pentru forma dealului. e Unele manuscrise importante omit: Isus a spus: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”.
Lc 23,39
201
inscripþie: „Acesta este regele iudeilor”. 39 Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta, spunând: „Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-te pe tine ºi pe noi!” 40 Dar celãlalt, mustrându-l, i-a rãspuns: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaºi condamnare? 41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a fãcut nici un rãu”. 42 ªi spunea: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei intra în împãrãþia ta!” 43 Iar el i-a spus: „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!”
Mt 27,44 Mc 15,32
Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30) 44 Era
cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ora a noua. 45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâºiat la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu”. ªi spunând aceasta, ºi-a dat duhul. 47 Când centurionul a vãzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamãrit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevãrat, omul acesta era drept”. 48 ªi toate mulþimile adunate la aceastã priveliºte, vãzând cele petrecute, se întorceau bãtându-ºi pieptul. 49 Toþi cunoscuþii sãi ºi femeile care l-au urmat din Galileea stãteau mai deoparte ºi priveau acestea.
Ps 31,6 Mt 27,51-56 2 Mc 15,38-41 2 In 19,31-37 Fap 3,14 8,2-3; 24,10
Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42) 50
ªi iatã cã un bãrbat, numit Iosif, care fãcea parte din consiliu, om bun ºi drept, 51 nu fusese de acord cu planul ºi cu fapta lor. El era din cetatea Arimateeaa a Iudeilor ºi aºtepta împãrãþia lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat ºi a cerut trupul lui Isus. 53 Luându-l jos de pe cruce, l-a înfãºurat într-un giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt sãpat în stâncã, în care nimeni încã nu mai fusese pus. 54 Era ziua Pregãtirii ºi începea sâmbãtab. 55 Atunci s-au apropiat femeile care veniserã împreunã cu el din Galileea, au vãzut mormântul ºi cum era aºezat trupul lui. 56 Apoi s-au întors ºi au pregãtit miresme ºi balsamuri, iar sâmbãta s-au odihnit dupã Lege. a Localitate identificatã de tradiþie cu Ramathaim-Zophim (1Sam 1,1; 1Mac 11,34) cam la 15 km nord-est de Lida sau 15 km sud-est de Antipatres, 35 km est de Tel-Aviv. Unii arheologi o identificã cu Ramallah. b Lit.: licãrea sâmbãta. Expresia este greu de interpretat. Nu sunt satisfãcãtoare explicaþiile date de unii exegeþi: 1) cã ar fi vorba de lumina soarelui;
2) cã ar fi vorba de luminile aprinse de evrei în ajunul sãrbãtorii; 3) cã ar fi vorba de luceafãrul de searã. Cu siguranþã, este vorba de începutul timpului sacru al sãrbãtorii, adicã momentul precis în care trebuia sã înceteze orice muncã ºi care era anunþat de un preot din interiorul templului printr-un sunet de trompetã.
Mc 16,1
Lc 24,1
202 VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS
Mormântul gol (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13) 1
În prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregãtite. Au gãsit piatra de la 24 mormânt rostogolitã , iar când au intrat, nu au gãsit trupul Dom2
a 3
9,30
9,22
8,2-3 Mt 8,10 2 In 20,3-10 24,24
nului Isus. 4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iatã cã le-au apãrut doi bãrbaþi în haine strãlucitoare. 5 Cuprinse de spaimã, ºi-au plecat faþa spre pãmânt. Atunci ei le-au spus: „De ce-l cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiþi-vã ce v-a spus pe când era încã în Galileea: 7 «Fiul Omului trebuie sã fie dat pe mâna oamenilor pãcãtoºi, sã fie rãstignit, iar a treia zi sã învie»”. 8 Atunci ºi-au amintit de cuvintele lui. 9 Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece ºi tuturor celorlalþi. 10 Erau: Maria Magdalena, Ioana ºi Maria, mama lui Iacob, ºi altele împreunã cu ele, care au spus acestea apostolilor. 11 Însã cuvintele acestea li s-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut. 12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a vãzut numai giulgiurile ºi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat. Isus înviat apare discipolilor de la Emaus (Mc 16,12-13) 13 ªi
iatã cã, în aceeaºi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emausb, cam la ºaizeci de stadiic de Ierusalim. 14 Aceºtia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau ºi se întrebau, Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei. 16 Dar ochii lor
a Pe baza descoperirilor arheologice, a indicaþiilor din evanghelii ºi a precizãrilor rabinice, putem sã ne imaginãm mormântul ca o încãpere sãpatã în piatrã, în faþa cãreia era un vestibul. Intrãrile erau joase. Mortul era depus pe un postament sãpat în piatrã, acoperit cu giulgiuri ºi stropit cu miresme, dar nu dupã modelul mumificãrii la egipteni. La intrare se afla o piatrã rotundã, asemenea pietrei de moarã, care era rostogolitã într-un ºanþ înclinat. În timpul înmormântãrii, piatra era blocatã cu o panã de lemn. Dupã înmormântare, îndepãrtarea penei permitea pietrei sã închidã mormântul astfel
încât nici hoþul, nici hiena nu puteau intra. Pentru rostogolirea pietrei era nevoie de efortul mai multor bãrbaþi. b Dupã tradiþie, ar fi actualul El Qubeibeh, un mic sat arab la 18 km vest de Ierusalim (13 km în linie dreaptã). Alþii identificã Emausul cu: 1) actualul Abu Gosh la 14 km de Ierusalim; 2) Qaloriyeh la 6 km vest de Ierusalim, pe drumul principal spre Tel Aviv; 3) Anwas sau Nicopole la 20 km vest de Ierusalim. Aceste localitãþi nu corespund indicaþiilor din Evanghelie, fie din cauza distanþei, fie cã sunt cetãþi, ºi nu sate. c Un stadion = 185 m.
203
Lc 24,17
erau þinuþi sã nu-l recunoascã. 17 El le-a spus: „Ce înseamnã aceste cuvinte pe care le schimbaþi între voi pe drum?” Ei s-au oprit triºti. 18 Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a rãspuns: „Numai tu eºti strãin în Ierusalim ºi nu ºtii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptã ºi cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºi a întregului popor, 20 cum arhiereii ºi conducãtorii noºtri l-au dat sã fie condamnat la moarte ºi l-au rãstignit. 21 Noi speram cã el este cel care trebuia sã elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iatã, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri. 22 Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseserã la mormânt dis-de-dimineaþã 23 ºi, negãsind trupul lui, au venit spunând cã au avut vedenii cu îngeri care spun cã el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers ºi ei la mormânt ºi au gãsit aºa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au vãzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuþilor ºi greoi de inimã în a crede toate cele spuse de profeþi! 26 Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã intre în gloria sa?” 27 ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a fãcut cã merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rãmâi cu noi pentru cã se lasã seara ºi ziua e de acum pe sfârºite”. Atunci a intrat sã rãmânã cu ei. 30 ªi, pe când stãtea la masã cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii ºi l-au recunoscut, dar el s-a fãcut nevãzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul cãtre altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?” 33 ªi, în acelaºi ceas, s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim. I-au gãsit adunaþi pe cei unsprezece ºi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevãr ºi s-a arãtat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum ºi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.
Mt 2,23; 16,14 Fap 7,22 1,54.68; 2,38
24,9-10
Mc 4,13 Mt 8,10 Fap 3,24 Lc 18,31 Lc 9,22 1Pt 1,11 16,29.31
24,16
1Cor 15,5
Isus apare apostolilor (In 20,19-23) 36
Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor ºi le-a spus: „Pace vouã!”a 37 Speriaþi ºi cuprinºi de teamã, credeau cã vãd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aþi tulburat ºi de ce se ridicã aceste gânduri în inima voastrã? 39 Priviþi mâinile ºi picioarele mele cãci sunt eu însumi. Pipãiþi-mã ºi vedeþi: duhul nu are carne ºi oase, cum
a Unele manuscrise adaugã: Eu sunt, nu vã temeþi! Alte câteva omit: Pace vouã!
24,16 1,12 24,16
Lc 24,40 1,14 Mt 8,10 In 21,5 In 21,9-10.13
204
mã vedeþi pe mine cã am”. 40 ªi, spunând acestea, le-a arãtat mâinile ºi picioarelea. 41 Însã pentru cã ei, de bucurie, încã nu credeau ºi se mirau, le-a spus: „Aveþi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucatã de peºte friptb. 43 Luând-o, a mâncat-o înaintea lor. Ultimele învãþãturi ale lui Isus
9,22 24,25-27 Mc 4,13 Fap 2,23 Fap 10,40 Mt 3,2 Mt 28,19-20 Mc 16,15-16 Lc 2,38 2 Fap 1,8 2 Fap 1,4 Fap 2,33 Gal 3,14 Ef 1,13
44
Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încã eram cu voi; cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeþi ºi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile 46 ºi le-a spus: „Aºa este scris: Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi 47 ºi sã fie predicatã convertirea în numele lui spre iertarea pãcatelor la toate popoarele. Începândc din Ierusalim, 48 voi veþi fi martorii acestor lucruri. 49 ªi, iatã, eu trimit asupra voastrã pe acela pe care Tatãl l-a promisd, însã voi sã rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi îmbrãcaþi cu putere de sus”. Înãlþarea lui Isus (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11)
Lev 9,22 Sir 50,20 9,51 1,14 2,20
50 Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cere. 52 Iar ei, adorându-lf, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare 53 ºi stãteau tot timpul în templu, binecuvântându-lg pe Dumnezeu.
a Unele manuscrise omit versetul în întregime. b Vg adaugã: ºi un fagure de miere. c Participiul se gãseºte în majoritatea manuscriselor la masculin plural, acordându-se cu „voi” din v. 48. Puþine manuscrise au forma de neutru singular, referindu-se la verbul din propoziþia precedentã „sã fie predicatã”.
d
Lit.: promisiunea Tatãlui. Unele manuscrise omit: a fost ridicat la cer. f Unele manuscrise omit: adorându-l. g Un mare numãr de manuscrise importante au: lãudându-l ºi binecuvântându-l, dar cele mai vechi ºi mai autoritare manuscrise au numai: binecuvântându-l. e
